Marea Împăcare (II)

În capitolul intitulat „Designul: o teologie“, din eseul Mică filozofie a designului (Petite philosophie du design, traducere din germană în franceză de Claude Maillard, Paris, Circé, 2002), inclasabilul gînditor care a fost Vilém Flusser (accesibil şi în limba română prin două traduceri publicate de Edi­tura Idea: Pentru o filozofie a fotografiei, 2003, şi Gesturi, 2015), abordînd tocmai această sinteză Orient-Occident de ultimă oră, pe filieră japoneză, „pre-chineză“, dar sub semnul liniei programatoare unificatoare a designului, scrie: „În secolul al XIX-lea se credea că Occi­dentul e Occident, că Orientul e Orient, şi că niciodată cele două nu se vor putea întîlni. […] Cu toate acestea, atunci cînd ţii în mînă un aparat japonez (un radio de buzunar, de exemplu), înţelegi că această prăpastie începe să fie depăşită. […] Radioul de buzunar este un produs al ştiinţei occidentale aplicate al cărui design este japonez. […] Nu înseam­nă, însă, că radioul japonez de buzunar impune ştiinţei occidentale aplicate o formă orientală; dimpotrivă, el este o sinteză în care ambele se depăşesc reciproc. […] Ambii de­signeri, şi cel oriental, şi cel occidental, au în minte, atunci cînd îşi modelează forma, piaţa şi funcţia obiectului pe care trebuie să-l modeleze. […] Această mutaţie cu consecinţe incalculabile […]