Respirații și revelații

Teoria (a mea, dar nu doar a mea) la care țin, poate, cel mai mult spune că viitorul teatrului din țara noastră e legat de recunoașterea contribuției esențiale asupra scenei publice, de pînă acum și de acum încolo, a practicilor și esteticilor dezvoltate în sectorul independent. Nu doar „sinergia“ celor două scene, ci și afirmarea explicită a faptului că și aici funcționează un principiu constructiv al vaselor comunicante. Iar una dintre practicile ce au ajuns să circule, dinspre teatrul independent spre cel public, e cea a minimalismului, cu „subspecia“ lui specifică, cea a deteatralizării. Teatrul Național din Tîrgu-Mureș a aniversat de curînd 70 de ani de la înființare – mai exact, de la înființarea Teatrului Secuiesc, căreia i s-a adăugat ulterior o secție de limbă română (compania „Liviu Rebreanu“ a sărbătorit o jumătate de secol de existență în 2012). Anul aniversar coincide cu finalul de mandat managerial (cel dintîi) al lui Attila Gáspárik și al echipei lui (Alina Nelega la secția română, Attila Keresztes la cea maghiară), iar programarea, cu această ocazie, a unei serii de spectacole a avut un oarecare aer de bilanț. Culminînd cu prima montare în România a unuia dintre cei mai importanți și interesanți regizori contemporani […]