Metonimii contemporane pe marginea unei cafele

În secolul al XXI-lea, discuția despre gen e una cu multe griuri. Griuri care înseamnă bani, discursuri de putere, declarații politice, pulsații ale trecutului într-un prezent insuficient pregătit pentru ele. Nici eu nu sînt pregătită pentru ele. Cînd îmi beau cafeaua, în fiecare dimineață, gestul e lejer, comun și, sînt tentată să spun, neconotat. Nud. Lipsit de blazon, de verb și ecou public. E suficientă, însă, povestea unui lanț de cafenele cu notorietate (Starbucks), plasat pe hartă într-o zonă diferită (la Riyadh), pentru ca trama să se schimbe pe ici, pe colo, în părțile esențiale. Într-o lume în care diferențierea de gen se face printr-o fițuică lipită în geam, din care afli că femeile nu au voie în incinta cafenelei, a bea cafea nu e un gest oarecare. E un gest politic. La fel cum gestul cafenelei cu panaș occidental de a-și însuși o cutumă anacronică, greu imaginabilă în contextul spațiului ei de origine, e unul economic. Cu motivații visceral financiare. Identitatea de gen se naște din acest tip de tensiuni nu neapărat cofeinizate. Din imposibilitatea de a funcționa metonimic. Care din cele două cafele este, pînă la urmă, simp­tomatică pentru femei în spațiul public? Cea banală sau cea imposibilă? […]