Ficţiunea, adevărata supravieţuitoare

A apărut, de curînd, la Editura Polirom, un volum mult aşteptat în lumea noastră culturală: e vorba de cartea lui Radu Cosaşu, Viaţa ficţiunii după o revoluţie, ce vine să „bucleze“, să pună punctul final seriei de Supravieţuiri (scoase, în ultimii ani, în serie de autor la Polirom). Radu Cosaşu, scriitorul inconfundabil, a cărui amprentă stilistică – la griffe, cum spun francezii, de la care împrumută gustul frivolităţii ridicate la rang de metafizică – este recognoscibilă oricînd şi oriunde (spuneam altădată că se situează printre marii scriitori români de rafinament stilistic, cum sînt un Radu Petrescu sau un Alexandru Vlad), nu s-a grăbit cu încheierea seriei sale de Supravieţuiri în postdecembrism. O încheie acum, în 2016, cu un volum de excepţie, scris încet, din 1990-2000 încoace (reluînd şi texte apărute în cadrul rubricii sale din Dilema veche, „Din vieaţa unui extremist de centru“). În această carte (semnată dublu, cu numele de scenă şi numele său evreiesc) – alcătuită din două părţi distincte, „Radu Cosaşu şi fiul său inexistent“, respectiv „Oscar Rohrlich şi un fost şef al cenzurii“ –, toată stilistica „minoră“ prin care a devenit celebră proza cosaşiană, de la cozeria frivolă, turnurile de melodramă şi patetic, autoironie şi umor, […]