Necesitatea dialogului critic

Ceea ce trebuie, cred, precizat, încă de la bun început, este că literatura contemporană, ca în orice epocă, are nevoie de receptare. Şi mai ales de o receptare cît mai competentă, cît mai departe de PR, de vanităţi, de resentimente, prin texte analitice credibile şi capabile să pună ordine în peisajul literar. Şi cu cît sînt mai numeroase vocile competente şi oneste care se exprimă în spaţiul literar, cu atît receptarea este mai adecvată. Nu cred că specia cronicii literare este una caducă, ci poate doar mediul de difuzare şi un anumit limbaj uneori uşor vetust pentru noile generaţii de cititori să fie impedimente în exercitarea rolului pe care cronica literară trebuie să îl aibă în spaţiul viu al literaturii. Dar acestea sînt chestiuni ce ţin mai degrabă de fiecare cronicar în parte şi de fiecare publicaţie, tot mai multe apărînd deja în mediul virtual.   Cronicarul literar se poate afla într-o criză de legitimitate doar dacă a renunţat să‑şi facă meseria cu onestitate. Şi, din păcate, sînt destui cronicari foarte dispuşi să asculte de diverse comenzi – de grup, de casă editorială sau de adversităţi personale – şi care nu (mai) reprezintă nici o garanţie pentru un cititor care […]