Rusia. Din nou. Mereu. Tot timpul
- 20-05-2016
- Nr. 823
-
Cristina MANOLE
- Rubrici
- 1 Comentarii
Dacă reprezentanta Ucrainei la Eurovision nu ar fi cîştigat concursul de la Stockholm, nu ştiu dacă aş fi făcut selecţia cărţilor propuse pentru lectură de această dată. Dacă textul piesei cîştigătoare, 1944, nu ar fi fost centrat pe un subiect grav al istoriei Rusiei – deportarea tătarilor din Crimeea de către Stalin –, poate că nu aş fi abordat o temă ce revine, relativ des, în opţiunile mele. Că-mi place sau nu, este mereu de actualitate. Pe la noi, în România, Rusia şi ruşii rămîn de actualitate. Mereu. Tot timpul. De la generalii Kisellef şi Suvorov, cu toate acordurile/asocierile transatlantice şi euroasiatice ce se tot preconizează, urmaşii lui Petru I, Lenin, Stalin şi Putin ne vor sta în coastă. Că vrem – prea puţin, ştim bine ce am tot păţit de-a lungul ultimelor două secole, că nu vrem – în mod cert, dar nici nu putem să scăpăm de ei. Şi atunci, poate nu ar strica să fim măcar mai bine informaţi şi să ştim cît mai multe despre ruşi. Decidenţii oricum fac tot ceea ce vor ei. Dincolo de istoria şi cultura ruşilor, felul lor de-a fi, civilizaţia, ambiţiile şi ideologiile şi toate cele care au venit de la […]
Polka e de la poliaci (la Grande Polonaise, Arthur Rubinstein, etc), de la rusi e kazaciokul. Kiseliov a fost totusi un „bun roman”, Suvorov doar a trecut pe aici, Kutuzov cel chior e cel cu „o sa le las moldovenilor doar ochii ca sa planga”. Nu stiu cand o sa am timp pentru cartzile de mai sus – le-am rasfoit doar – dar m-a impresionat puternic Razboiul nu are chip de femeie, mai ales paginile cenzurate in URSS. Astept Konetz krasnogo tcheloveka tot al Svetlanei, si, evident tot aici cronica.