Făţarnic privitor, cunoaşte-i
pre ăi din autoportretul
broscoiului (hărăzit broaştei
consoarte, – cât nu-şi pierde-apretul);
şi zi-ne: dintre toţi, în care
te recunoşti?… Şi mai pe plac
ţi-ar fi să-l vezi, atunci când însuţi
te vezi răsfrânt în mult neclare
oglinzile acestui lac
cu,-ntr-însul, lintiţă şi nuferi,
şi, noaptea, bântuit de elfii
cruzi, până-n aurora roză…
Iar dacă tulburile àuto-
portrete mi te fac să suferi,
măcar că nu se-aude plânsu-ţi, –
imaginea-ţi mai clară càut-o
în camera mobìlă,-n selfie,
cea mai în vogă, astăzi, poză,
pe care-Oracolul din Delphi
o ignora, pentru că Γνώθι
σεαυτόν nu are-a face
cu narcisismul modei selfie
(oleacă autoerotic),
nici nu înseamă, orice-am face,
„Pozează-te pe tine însuţi!“