Viaţa văzută prin ochii miopi ai Cocăi-Fototeca

În 2015, au fost reeditate, la Editura Humanitas, două cărţi ale unei prozatoare extraordinare, mult prea discretă în spaţiul public, deşi prezentă, după ’90 încoace, în mod regulat, cu recenzii în săptămînalul Formula AS şi avînd în spate o experienţă îndelungată de redacţie literară, dat fiind că, între 1972 şi 2010, a lucrat la revista România literară. E vorba, desigur, despre Adriana Bittel, autoarea mai multor cărţi de proză scurtă, dintre care cele două volume postdecembriste, Întîlnire la Paris. Unsprezece povestiri (Editura Compania, 2001) şi Cum încărunţeşte o blondă. Povestiri din secolul trecut (Editura Compania, 2006), au fost reunite în 2015, la Editura Humanitas, sub titlul Cum încărunţeşte o blondă. Povestiri. În rîndurile de mai jos, mă voi opri, însă, la celălalt volum reeditat, Fototeca. Temă cu variaţiuni (apărut, iniţial, la Cartea Românească, în 1989), singurul roman al acestei maestre a prozei scurte. Născută în 1946, Adriana Bittel a fost asociată optzeciştilor (e prezentă în antologia Generaţia ’80 în proza scurtă, Editura Paralela 45, 1998, alcătuită de Gheorghe Crăciun şi Viorel Marineasa) – debutul ei s-a produs chiar în 1980, cu proză scurtă, Lucruri într-un pod albastru, Cartea Românească) –, deşi cred că s‑a ţinut deoparte de cenacluri şi de […]