Un triptic pentru acasă

Romanul lui Yann Martel, Munții Înalți ai Portugaliei, este cel al unui explorator care se deplasează prin spații și epoci diferite, călătorind în compania unor personaje care suferă pierderea celor dragi și rătăcesc în căutarea acelui punct de sprijin care să-i echilibreze, precum și a balsamului care să-i ajute în vindecarea unor răni sufletești. Romanul construit în triptic, cu salturi în timp, cu povești frame in frame, are, pe lîngă darul povestirii, și o profundă auscultare a personajelor sale, o tandră înțelegere. În plus, o dimensiune a miraculosului, a misticului și/sau a cvasimisticului (ceva ce amintește de romanele lui Saramago) este dublată de detectivistica și suspansul romanului polițist gen Agatha Christie, care, de altfel, devine, în partea a doua a cărții, unul dintre elementele-cheie. În prima parte a romanului, Thomás, un tînăr din Lisabona, merge pe jos prin frumosul oraș, într-o dimineață călduță de decembrie, în 1904, îndreptîndu-se spre unchiul său cel bogat, de unde va pleca într-o misune în Munții Înalți ai Portugaliei. Merge pe jos și-și amintește de Dora (iubita sa, servitoare în casa unchiului, pe care a tot cerut-o de nevastă), de Gaspar (copilul său din flori), de tatăl său (discret, cald și înțelegător). Cei dragi, toți […]