„Istoria a dovedit că suportul numit peliculă este cea mai durabilă formă de arhivare“

„Semnatară“ a sunetului/sound-de­sign‑ului la filme precum Aferim sau Toată lumea din familia noastră și a montajului la Poziția copilului, 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile, Cînd se lasă seara peste București sau Meta­bolism, Q.E.D. etc., Dana Bunescu are experiența directă a Arhivei Naționale de Filme de mulți ani, cea mai amplă fiind legată de filmul de montaj al lui Andrei Ujică, Autobio­grafia lui Nicolae Ceaușescu (2010). Primul contact: „Inițial, după ce am terminat o primă schemă cu materiale de la televiziune (să fie clar, situația nu e mai bună nici la arhiva Televiziunii, și ei stau pe o grămadă de aur și nu-și dau seama), am făcut o listă cu posibile subiecte de interes. Nu era nici scurtă, nici lungă – potrivită, ca să spun așa – și am cerut obiectele, filmele legate de subiectele cu pricina, de la ANF. Iar din toată lista, ne-am trezit cu zece cutiuțe. Iar doamna de la Arhivă ne-a arătat, drept demonstrație, un caiet scris de nu știu cine, unul dintre redactorii ANF, în urmă cu cîțiva ani, care atît apucase să scrie: două pagini. Cam asta era tot ce se găsea în materie de filmări cu tema Ceaușescu…“. Există un concept magic […]