Un manifest generaţionist
- 07-10-2016
- Nr. 843
-
Octavian SOVIANY
- Literatură
- 2 Comentarii
Unul dintre volumele de debut remarcabile din ultima vreme este cartea de versuri a Anei Donţu Cadrul 25 (Casa de Editură „Max Blecher“, 2015). Originară din Moldova de peste Prut, autoarea a absolvit Facultatea de Litere şi Arte a Universităţii ,,Lucian Blaga“ din Sibiu, s-a numărat printre membrii fondatori ai grupării Zona nouă, iar în 2015 a fost printre cei şase tineri scriitori selectaţi pe lista lungă a Concursului Internațional PEN NEW VOICES. Aşa cum bine remarca Svetlana Cârstean într-o succintă prezentare de pe coperta a IV-a, Cadrul 25 este un soi de manifest generaţionist, pe parcursul căruia se configurează „fotografia de grup“ a unei generaţii dezinhibate, eliberate de fetişuri, pentru care filmele cu Tom şi Jerry au luat locul basmelor cu Ileana Cosînzeana, iar jocurile video pe acela al păpuşilor şi al maşinuţelor de jucărie: ,,noi am crescut singuri/ fără frică de întuneric/ ne-am spălat hainele pe furiş/ şi am dormit cocoşaţi/ în cutii de carton /n-am făcut niciodată depresie/ astmă /panică la trecerea de pietoni/ nu ne-am acoperit ochii/ la piticul din twin peaks/ tom &jerry erau mai cool decît mama&tata“ (Moonwalker). O generaţie dezabuzată şi sceptică, lipsită de ,,idealuri“ şi de apetituri romantice şi, în cele din […]
După falsa euforie realist-socialistă, după 1989 se scrie în draci fie despre depresii, suferințe fiziologice, apăsarea simțită de bieții tineri fără perspective se reflectă într-o literatură ce va obosi tot mai mult pe cititor. Nu cred că voi căuta cartea autoarei, deși Soviany spune că este talentată, poezia merge tot mai mult undeva în neant. Este trist. Am impresia că puțini autori au o cultură poetică solidă, fiind preocupați, destui dintre ei, de dramele de acasă, din cercul de amici. Dar dum spiro spero.
Să-i spună cineva domnului OV că mai există și alte edituri decât cea a domnului Komartin,