Scrisori de pe celălalt tărîm

Werner Sommerauer, fiul lui Iosif şi al Gerdei, s-a născut în Braşov, la 14 februarie 1936. Lucra ca administrator la Liceul Sanitar. Cu o zi înainte de 15 noiembrie 1987, primise dispoziţie să pavoazeze clădirea liceului cu drapele roşii. În timp ce urca pe scară spre a monta un steag cu secera şi ciocanul, a afirmat: „Ăsta e un steag de ocupaţie. Ăsta trebuie să ardă mîine”. A doua zi se vota. Îndemnat de unul dintre colegi să iasă în stradă şi să manifesteze, dacă are ceva împotrivă, replica lui Sommerauer a avut darul unei premoniţii: „Aştept să iasă gloata. Singur, mă opresc ăştia imediat“. A fost luat, pe moment, în rîs de colegi, dar a doua zi, Sommerauer se afla în fruntea manifestanţilor care se îndreptau spre Judeţeana de partid. Pentru rolul său în manifestația anticomunistă a muncitorilor brașoveni, a primit pedeapsa cea mai mare, alături de alți trei, dintre cei 61 de manifestanți condamnați prin sentința 2823 din 3 decembrie 1987, pentru „huliganism“ – 3 ani de deportare. A fost trimis să-și ispășească pedeapsa la Tulcea, oraș pe care nu-l mai văzuse niciodată. După 1989, mi-a povestit că, între cei care l-au bătut în anchetele la Securitate, s-a […]