De-click. Göteborg, oraș despre oraș

Göteborg este un oraș întins și verde; foarte întins și foarte verde. Prezintă, poate, un raport populație-teritoriu optim pentru o ecologie, ca să spun așa, naturală, pe care pare, însă, a și-o și cultiva (sau păzi) politic, dar foarte, foarte discret. Practic, poți străbate orașul din limbă de parc în limbă de parc, care nu sînt, propriu-zis, niște parcuri, ci intervin regulat, constant, ca „treceri“ (sau spații terțe) firești între străzi largi, în pante line și spiralate, mărginite de locuințe austere și egalitare, de cîteva etaje, din lemn sau nu, deloc monumentale: model de societate? Nimic, de altfel, epatant, monumental la Göteborg. Nimic care să-ți ia ochii și pe care să-ți poți focaliza privirile și camera de luat vederi: cînd totul ține de ambianță și e de jur‑împrejur (altfel spus, lume, fond, nu punct, obiect), cînd nimic nu pozează, nimic nu e de pozat. La fel de epatantă prin ab­sență, dacă pot spune așa, ca și lipsa arhitecturii-spectacol sau a obiectivelor „iconice“ de spălat/speculat capital este și totala lipsă a modei „bio“, atît de invazivă, de agresivă, în momentul de față, în întreg Occidentul: nimic marcat sau supramarcat în acest sens, dar în condițiile în care autoritățile te încurajează discret […]