Poveşti din exilul românesc
Lecturi în vremuri de austeritate
- 11-11-2016
- Nr. 848
-
Cristina MANOLE
- 2 Comentarii
Parisul personal al lui George Banu este un proiect în trei părţi, imaginat în 2013 împreună cu prietenul Valentin Nicolau şi încheiat de curînd, odată cu apariția ultimului volum/eseu/panou decorativ al tripticului, sub genericul Parisul personal. Familia din Rivoli 18 (Editura Nemira, 2016, cu splendide fotografii de Mihaela Marin, ce însoţesc toate cele trei episoade ale Parisului personal marca George Banu). Despre un Paris subiectiv şi trăit pe cont propriu mărturiseşte omul de teatru + omul de lume care este George Banu. Despre un Paris pentru uz propriu, un Paris cu oamenii lui, cu Sena, cu marile bulevarde şi cafenele, buchinişti şi dame bine, poduri şi grădini, „a flana“ este, la Paris, chiar o ocupaţie reală, oraş cu biserici şi muzee şi Operă şi cu atîtea pieţe faimoase, de la Dauphine, unde locuia Pallady, la Furstenberg, unde s-au întîlnit să se pozeze pentru eternitate Ionesco, Cioran şi Eliade. Şi, bien sûr, prieteni, mulţi prieteni, colegi de breaslă sau vecini, simpli trecători necunoscuţi şi imagini surprinse printr-un oraş ataşat la un tulburător cer mereu prezent, cu imagini trăite în interiorul nostru, cum are fiecare dintre românii ajunşi la Paris. Ba mai mult, şi toţi neparizenii deveniţi parizieni. De la Julio Cortázar […]
ha, ha! ei, la observatorul cultural, lumea sta pe loc, nu exista mare finete in treburi din astea de societate, tehnice pentru intelectualii nostru, o tin una si buna…
doamna dar s-a cam terminat austeritatea, cea economica-bugetara de criza (banuiesc ca la ideea asta de politica publica tehnica/economica va reveriti, cunoscuta popular ca austeritate), poate schimbati subtitlul rubricii! 🙂