Cuvant cheie: george-banu

Teatrologul şi eseistul român George Banu, stabilit (încă din anii ’70) la Paris, a publicat în 2016, la Editura Ides et Calendes (Lausanne), volumul Le théâtre d’Anton Tchekhov, apărut anul acesta, în traducerea lui Vlad Russo, la Editura Nemira, în colecţia „Yorick.ro“ (consacrată cărţilor de teatru) şi lansată în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. În română, volumul poartă titlul Cehov, aproapele nostru …

Nu știu cîtă trecere mai are literatura română la cititorii din România. Nu știu cît interes mai au editurile pentru istoria literaturii române și pentru corifeii ei, dincolo de programele școlare și de canoanele impuse, mai mult sau mai puțin oficial. Nu știu dacă studiile „serioase“ și lipsite de frivolități, de formulări zglobii, de cancanuri, de umori și resentimente, de pamflete etc. pot găsi cumpărători …

M-am născut ca spectator în Franța descoperind „lumina“ la teatru. Nu ca instrument tehnic al spectacolului, asta se înţelege de la sine, ci ca intervenţie specifică atunci cînd, în mod inedit, ea este inclusă în proiectul artistic al reprezentaţiei. Observaţia unui tînăr prieten regizor de teatru mi-a confirmat-o recent: „Pentru noi, imaginea video e ceea ce a însemnat pentru generația dumneavoastră lumina în teatru!“. Da, …

Parisul personal al lui George Banu este un proiect în trei părţi, imaginat în 2013 împreună cu prietenul Valentin Nicolau şi încheiat de curînd, odată cu apariția ultimului volum/eseu/panou decorativ al tripticului, sub genericul Parisul personal. Familia din Rivoli 18 (Editura Nemira, 2016, cu splendide fotografii de Mihaela Marin, ce însoţesc toate cele trei episoade ale Parisului personal marca George Banu). Despre un Paris subiectiv …

Nu în calitate de expert scriu aceste rînduri, ci în calitate de narator ale cărui amintiri disparate au reînviat traducînd Procesul contra Statelor Unite; ele atestă un îndelung parcurs biografic, ale cărui borne le evoc acum, dar ele, totodată, desenează sinusoida politică a relaţiilor cultivate de puterea comunistă cu Brâncuşi. Într-un fel, între drumul propriu şi drumul oficial percepem un dezacord constant, o dizarmonie rar …

Un călător, pendulînd între Paris şi Bucureşti, parcurgînd cu nedisimulată plăcere spaţii culturale dintre cele mai diverse şi străbătînd cu aceeaşi preocupată seninătate teritorii reale şi ficţionale, George Banu este, în egală măsură, şi un colecţionar atipic, pentru care importante nu sînt obiectele în sine, ci, mai ales, istoriile personale pe care acestea le poartă cu ele. Mereu interesat să surprindă şi ceea ce …