Cîteva hibe inadmisibile ale unui manual de sociologie cu ștaif

Prin 1997, în iureșul reformist ce cuprindea România, cînd la cîrma învățămîntului se afla Andrei Marga, printre deciziile „revoluționare“ din educație s-a înscris și renunțarea la manualele unice în favoarea celor alternative. Și de atunci, elevii patriei își tot astîmpără setea de cunoaștere din izvoarele pline de înțelepciune ale acestora. Numai că, de facto, dar și de jure, accesul la aceste „izvoare“ era și gratuit, pentru cei din ciclurile obligatorii, și plătit, pentru liceenii din ciclul superior. Oarecum firesc, elevii-cumpărători reclamau existența acestei inechități, ceilalți, nu. Pesemne că, din această pricină, în primăvară, cu mult curaj, Guvernul s-a angajat să înlăture inechitatea, începînd cu anul școlar 2016-2017. Trecînd la fapte, în 03.06.2016, invocînd prevederile Legii Educației din 2011, Adrian Curaj emite Ordinul cu nr. 3947, de constituire a Comisiei însărcinate să stabilească „reperele tehnice minimale privind achiziționarea manualelor școlare pentru ciclul liceal superior“. Și iată cum, din acest an școlar, inclusiv elevii claselor a XI-a şi a XII-a, beneficiind de manuale gratuite, au aceeași șansă de a se „hrăni“ nestingheriți cu adevărurile științei tezaurizate în paginile manualelor alternative! Din cîte știu, cel puțin în mass-media, nu s‑au prea emis judecăți de valoare cu privire la calitatea acestor manuale. Poate cu […]