Pessoa şi Pascal

Toamna asta nu am ajuns la Tîrgul de Carte Gaudeamus, dar am participat la Simpozionul Internaţional Cioran-Pessoa, organizat la Bucureşti de Muzeul Naţional al Literaturii şi de Academia Română, între 23 şi 24 noiembrie. În timp ce la Bucureşti lumea alerga de la un stand la altul, de la o lansare de carte la alta, eu stăteam încă la masa mea de lucru, la Ierusalim, străduindu-mă să-mi definitivez comunicarea. Cu toate că titlul era gata şi fusese anunţat de cîteva luni, în ceea ce priveste conţinutul, ezitam între mai multe posibilităţi: puteam pur şi simplu să mă concentrez asupra semnificaţiei sintagmelor „poet-filozof“, „filozof-poet“, referitoare la cei „doi exegeţi ai nefericirii“ (după cum erau definiţi Cioran şi Pessoa în titlul simpozionului), sau aş fi putut să urmez calea deschisă de întrebarea existentă în titlul propus: unde se întîlneşte poetul cu filozoful, în general, urmînd ca, pentru a rotunji argumentele celor doi, să-l adaug şi pe Benjamin Fondane, un alt poet-filozof (m-am gîndit şi la Lucian Blaga, dar această discuţie ar fi depăşit cu mult cadrul conferinţei, atît în timp, cît şi în spaţiul ideilor). Sau aş fi putut să pornesc de la Heidegger, care, în 1947, în eseul său  Aus der […]