SFada cu literatura. Coprolalii – Arhanghelul Raul et co.

Aceasta nu este o analiză literară, ci comunicațională. Pentru că prin Arhanghelul Raul, romanul lui Ovidiu Eftimie (Nemira, 2016), și campania lui, zice-se, promoțională, fantastica românească a pășit într-un nou stadiu, sincronizîndu-se din nou cu 90% din fantastica mondială – procentele de care Sturgeon zicea că sunt „crap“, icre de crap, dacă ar fi să ne jucăm ca la Times New Roman – adică avem și noi faliții noștri bogați! Ar fi fost interesant ca un membru al Școlii de la Victoria – grupul de scriitori satirico-absurdisto-fantaști de la sfîrșitul mileniului trecut, de la politehnica brașoveană, dintre care numai Kyre a confirmat deocamdată impulsul revoluționar/experimental (v. SFadele dedicate) – să depășească barierele de discurs și de rol autoimpuse de „cariera“ în bășcălia industrială, în hăhăiala „inteligentă“ de tipul „le-a zis-o, le-a tras-o“.  În seriozitatea speciei romanului și în prestigiul colecției Nautilus, Ovidiu Eftimie putea să „delivereze“, mai ales că el ronțăise pe la margini fantastica românească (v. intrările pe subiect de pe blogul eftimie.net, podcastul ICR, adică „Istoira culturală a României…“), iar în urmă cu un an, cu sock-puppet-ul „zorro“ îi dădea lecții despre cum se fac nominalizările pentru convenția europeană de sf… În fine, s-au scremut munții și au […]