Cît de contemporană este arta contemporană? (IV)

Am amînat intenționat devoalarea sensului pe care titlul de deasupra, reluat a patra oară, îl are în raport cu conținutul prezentat. La prima vedere, el pare a se obliga să răspundă la întrebarea, cu un miez de paradox provocat, ce privește actualitatea artei contemporane. Un discurs de tip academic ar fi trebuit să înceapă cu această deslușire, dar articolul nu are acest caracter și nici măcar ambiții colaterale.   Amînarea se explică, în primul rînd, prin motive care țin de relația cu cei cărora le este adresat, cititorii. La fel ca în artele plastice contemporane, cred că publicul trebuie abordat din flanc, nu frontal, dintr-o ipostază care să determine o anume flexiune a minții. Mi‑am propus, deci, să creez o țesătură de idei din care să răzbată interesul pentru problemele artei contemporane mai puțin abordate în publicistica autohtonă. Apoi, dată fiind tematica particulară a fiecărui episod, să las cititorului retorica întrebării cu privire la ceea ce leagă acest evantai problematic. Nu în ultimul rînd, dar pe deplin asumată, interogația din titlu se referă la capacitatea artei contemporane de a surprinde contemporaneitatea în forma ei cea mai elocventă și, în același timp, de a detecta felul în care arta (fatalmente contemporană) […]