Impietățile istoricului Liviu Rotman

Cum a devenit „cazul Mircea Vulcănescu“ hîrtia de turnesol a gîndirii (i)logice și a atitudinii morale

  • Recomandă articolul
Într-un stil cursiv și relaxat, articolul domnului Liviu Rotman „Obsesii consecvente. Gabriel Andreescu și opțiunile sale“, reacție la textul meu „Cîtă ideologie, cîtă cunoaștere în «cazul Mircea Vulcănescu»?“ – ambele apărute în Observator cultural (nr. 881 și nr. 883) –, falsifică fapte și texte, introduce insinuări dizgrațioase, folosește insulte și anateme. O să urmăresc firul textului, după ce împart sus­ținerile pe categorii. Neînțelegerea textului pînă la răsturnarea semnificațiilor sale Comentariul polemic al domnului Liviu Rotman susține că mi-am exprimat ostilitatea față de legea 217/2015. Articolul meu spune exact contrariul (citez: „Legea 217/2015 a însemnat chiar o ameliorare“). Critic activitatea Institutului „Elie Wiesel“, dar textul meu nu contestă instituția. Am salutat apariția Institutului la înființare. Scriind că aș vrea să impun conceptul „etnicizării eticii și politicii memoriei“, domnul Rotman face de fapt trimitere la un text apărut în Noua Revistă de Drepturile Omului – care poate fi găsit la http://www.revistadreptu­rileomului.ro/assets/docs/2015_4/NRDO%202015_4_andreescu.pdf. Acest concept, susține istoricul, asumă că problematica Holocaustului sau a diverselor mișcări de dreapta este studiată în primul rînd de evrei. Dar sensul apare explicit în studiu: „etnicizarea eticii și politicii memoriei“ denumeşte justificarea colaboraţionismului pe considerente etnice și condamnarea pe criteriu etnic a naţiunilor ori comunităţilor locale implicate în Holocaust. Istoricul […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.