Cîntecul sinucigaşului
Lui Stig Sæterbakken
Oare nu îţi miroase a moarte
Oare poţi înţelege plînset şi şoapte
Nu vezi tu că şi dragostea de-acuma renunţă
Cînd întunericul fără timp se anunţă
Unica mea fiică s-a pierdut în noapte
Avea doar unsprezece ani cînd s-a sfîrşit în moarte
Sufletul ei încăpător ca un zepelin
De pe pămînt în lumină a dus-o departe
Sinuciderea e păcatul prim
În faţa căruia şi credinţa şi viaţa renunţă
Cînd mîna ucigaşă cu moarta s-a născut
Doar vocea ei în minte-ţi de-atunci a apărut
Ascultă:
Cînd doar a beznei tînguire se-aude în pustiu
Dulăii sinuciderii pornesc să latre-a morţiu
Cînd cel ce ţi-e aproape alege să moară
Credinţa în Dumnezeu în Iubire şi-n Viaţă e minciuna
originară
Rostind despre om adevărul deplin
Singura mea iubire a intrat în declin
Fiindcă vraja am rupt inumanul sînt eu
Răspunsu-i pe-aproape, dar nu mai e nimeni aici nici Dumnezeu
Cartea s-a închis autorul creionul a rupt
Rămas sînt în beznă fără sfîrşit şi început
Abia de-l cunoşteam, dar oricum
Văzîndu-l deodată legănîndu-se
şi atîrnînd ca un bec ars din tavanul
limbajului
am îngheţat
bătaia vitală a inimii
a încetat
s-a oprit
şi niciodată vreodată vreodată vreodată vreodată vreodată vreodată nu
s-ar sfîrşi
Foc în deşert
Vor fi piersici în grădină
Şi cireşe în pomi
Dar să mănînci nimic nu-ţi va fi dat
Vor fi păsări în ceruri
Şi muzica va răsuna în catedrale
Dar nici o melodie să cînţi nu vei putea
Vor fi străzi prin oraşe
Şi pretutindeni drumuri largi
Dar nu va fi nici o cărare pentru tine
Vinul va curge în pahare
Şi apa în izvoare
Dar nici o picătură nu vei bea
În deşert va fi foc
Şi nici un loc în care să ajungi
Vor fi scaune la masă
Şi cearşafuri pe paturi
Dar nici un loc unde să te-odihneşti
Îndrăgostiţii vor ieşi pe străzi
Iar mamele vor rămîne în case
Dar pentru tine nici un pat unde să dormi
Se va dansa la primărie
Şi vor bate mingea în piaţă
Dar pentru tine nu va mai fi nici o speranţă
Întunericul va fi plin de suspine
Prin copaci mii de adieri
Dar nici o respiraţie nu-ţi va mai rămîne
În deşert va fi foc
Şi nici un loc în care să ajungi
Nu va fi nimeni să plîngă cu tine
Nimeni să doarmă cu tine
Nimeni să te compătimească
Nu va fi nimeni să se roage pentru tine
Nimeni să stea cu tine
Nimeni să te ducă acasă
În deşert va fi foc
Şi nici un loc în care să ajungi
Imnul libertăţii în secolul XX!
Vom merge unde nimeni n-a ajuns
Şi nimeni cîntul n-o să ni-l audă
Dar nu-i departe ziua cînd veni-vom
În gaura de şarpe-n care vă ascundeţi
Vom şterge tot ce-aicea scris era
Şi libertatea o vom dărui oricui
Că nimeni n-a mai fost aici vom spune
Şi-atunci vei şti că tu eşti nimeni
Te vei naşte în al Istoriei noastre ceas
Te vei naşte în al cîntului nostru sunet
Liber vei fi să mergi încotro vei dori
Căci zi eşti tu şi ziua se sfîrşeşte
Te-om cumpăra cu banii ce ţi-i vom aduce
Şi vîndut vei fi tu cu preţul ce-l vei oferi
Marea tu eşti iar noi sîntem moneda de schimb
Însemnaţi sîntem noi iar tu loc ne vei fi
Noi sîntem cîntul ce vi-l vor cînta copiii
Cînd vor afla că dumnezeul vostru a fost o minciună
Noi sîntem moartea de care vor muri în locul vostru ai voştri copii
Sîntem războiul purtat în numele vostru
Liberi veţi fi să distrugeţi ceea ce aţi fost
Şi liberi să vă treziţi fără nume
Există o limbă în care toate darurile sînt otrăvitoare
Noi sîntem darul de la sfîrşitul zilei
Vom merge unde nimeni n-a ajuns
Şi nimeni cîntul n-o să ni-l audă
Dar nu-i departe ziua cînd veni-vom
În gaura de şarpe-n care vă ascundeţi
În munţi şi dealuri inima-mi trăieşte1
În munţi şi dealuri inima-mi trăieşte
Şi sufletul mi-e întristat şi doare
Tiresias cel orb eram şi pun pariu
Că mîine s-ar putea să nu mai fiu
Războiul Stelelor dansează fiul meu
Sălbatici precum focul îi sînt ochii
Răvaş secret a scris şi-acum
Rege-al zilelor de mîine el va fi
În patul meu la noapte m-aşezaţi
Pînă ce Diavolul suna-va ceasul
Războiul ne-mpresoară acum
Şi mîine s-ar putea să nu mai fim
Femeia mea m-aşteaptă-n prag
Capul plecat de supărare
Boboci de flori are în păr
O, Doamne, mîine de-ar da-n floare
Cîntecu-mi e toxic pentru prunc
Orbi şi goi sînt ochii mei acum
Vraciul întunecat eram şi pun pariu
Că mîine n-ar mai trebui să fiu
Fiica-mi prin oraş îşi plimbă
Umbra-i singuratică subţire
Paşii ei în labirint încearcă
Pruncul zilelor de mîine să-l întoarcă
În patul meu la noapte m-aşezaţi
Garoafe-n jurul meu să puneţi
Să bateţi cuiele adînc în el ca faţa-mi
Ziua de mîine să n-o ştie
Nimeni va cînta
Singură în întunericul meu
Singură cînt aici din nou
Singură în întunericul meu
M-am condamnat la ceva şi la cineva dincolo de moarte
Iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire eternă
Sfîntul Anton e aici
şi Francisc din Assisi
Vom da o petrecere
Cel nenumit va veni
Pe masă va dansa
Şi Nimeni va cînta
Va fi sete în pahare
Şi niciodată vreodată nu va veni o zi
Îl vom aştepta pe Mesia
nici un cuvînt nu vom rosti
va fi praf în farfurie
doar Moarte în patul meu va fi
Vom cînta să alungăm tăcerea
Cel nenumit va îngîna o melodie
Toate femeile s-au dus în cer
Iar copii nicicînd nu va fi să vie
Vom duce dorul dorului
Şi ne vom ruga pentru o dorinţă
Vom plînge pentru nimic
şi la fel vom muri
Am aruncat televizoarele şi am pornit gazul
Sîntem sub influenţa sinuciderii
Fiindcă niciodată nu vom muri
Rupe-i gîtul! vom cînta
Pocniţi-vă palmele! vom cînta
Sus încheieturile! vom cînta
În ştreanguri ne vom legăna
Îl vom aştepta pe Mesia
Iar el va veni într-o zi
Şi împreună cu noi va aştepta
Am închis televizorul
şi am tăiat netul
şi am adunat toate telefoanele
şi le-am atîrnat în copac
Sîntem abia la început
Noi singuri cu şarpele
Îngerul e pe acoperiş
Şi nimeni nu s-a gîndit încă la vreo femeie
Aşa că ţine-te bine de coapsa ta!
Spînzură mărul în copac!
Du-te la culcare cu şarpele
Liber te vei simţi în braţul lui puternic!
Sîntem chiar la început
singuri în vid
Nici cer
Nici iad
Uitate
Nimeni la Dumnezeu nu s-a gîndit măcar
şi totuşi
Ne vom ruga pentru Mesia
şi el va veni într-o zi
şi se va ruga cu noi
Iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire eternă
Singură de tot în întuneric
Singură de tot cînt din nou
Singură de tot în întuneric
M-am condamnat la ceva şi la cineva de dincolo de moarte
Nu mi-e teamă de ochi tăi întunecaţi, de ura sau de rugăciunile tale
Nu mi-e teamă de lacrimile tale diamantine sau de scrisorile tale maliţioase de dragoste
Nu mi-e teamă de buzele tale moi şi nici măcar de dragostea ta
Căci mă detest cum nimeni n-a făcut-o vreodată
Murim de dorinţa de a descoperi ceva pentru care se poate muri
Murim de dorinţa de a descoperi pe cineva pentru care se poate muri
Mor de dorinţa de a descoperi pe cineva pentru care să mor
Mor de dorinţa de a dori să dor să dau să duc să dau să duc
Jeg synger alene til dig
Alt er alene til dig
Iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire iubire eternă
Tilbage er bare at drømme om drømme
Tilbage er bare at drømme om søvn
Hver nat at sidde og synge om sange
Hver dag at vandre og vente på sult
Tilbage er bare at drømme om drømme
Tilbage er bare at drømme om dig
at drømme om dig
Propriul meu dublu
Pentru că
Am supravieţuit propriei mele morţi
Nu mai sînt
Compatibil cu lumea oamenilor
Eu sînt cel
Ce nu poate fi văzut
Nici atins
Prima consecinţă a morţii este
Eliberarea unei fiinţe vagi şi ameninţătoare
Care
Cu aparenţa exterioară a persoanei decedate
Se reîntoarce în locurile unde obişnuia să vieţuiască.
Nemaiaparţinînd de fapt nici lumii celor vii
Nici lumii celor morţi
Se pune întrebarea:
Care e statutul acestui trup viu
Eu
Ce pare să nu mai aparţină lumii viilor?
De vreme ce în propria mea fiinţă încarnez
Acele elemente ce îndeobşte ne deosebesc de moarte
Sînt
Ca să zic aşa
Statuia vie
Propriul meu dublu
Aşa că sînt aşa că merg aşa că stau aşa că zac
Aici
În deplină simbioză cu moartea
Eu sînt acela
Ce nu poate fi privit
Şi nu poate fi atins
L’horreur2
Din ensomhed forfølger dig
Du løber hen ad gaden
Den kommer op ad trappen
Og den banker på din dør
So lonely, oh, so lonely
Fra Rue des Récollets til Porte de Clignancourt
Ad Faubourg-Saint-Martin og lige til Gare de l’Est
So lonely, oh, so lonely
Et quand vient le soir
Pour qu’un ciel flamboie
Le rouge et le noir
Te quittent là
Et quand vient le soir
Pour qu’un ciel flamboie
Tu deviens
L’ombre de ton ombre
Menneskeheden flytter sig
Den flygter fra sin skygge
Ind i en anden verden
Og den møder kun sig selv
So lonely, oh, so lonely
Fra L’homme de Cro-Magnon og lige til Jesus Christ
Fra Roi du Soleil jusqu’à l’Être Suprême
So lonely, oh, so lonely
Et quand vient le soir
Pour qu’un ciel flamboie
La croix et le croissant
La quittent là
Et quand vient le soir
Pour qu’un ciel flamboie
Elle devient
L’ombre de son ombre
Historien forfølger os
Vi løber gennem natten
Den springer frem af Tiden
Den blinker på din skærm
L’horreur, l’horreur
Fra promenade des Anglais et jusqu’au Stade de France
Fra Nice og Saint-Denis og lige til Bataclan
L’horreur, l’horreur
Et quand vient le soir
Pour qu’un siècle flamboie
Ne nous quitte pas
Dans l’état d’urgence
Et quand vient le soir
Pour qu’un siècle flamboie
Ne nous quitte pas
Dans l’état
et l’horreur permanent
O, Europă, tu
Atlantis og Akropolis er sunket
Kustoderne står i det tømte rum
Med hænderne foldet
I søvn
Som hugget ud af støv
Billeder på dagens endeligt
Gæsterne fra Kina er rejst hjem
Med lyset over Skagen
Med Mona Lisas smil på læben
Med Vincents andet øre i bagagen
Museet står med åbne sår
Med tømte gange
Visne år
På trappen ligger Eisenstein
Og sover
Oh, you Eu Europe
Have you you you forever gone?
Oh, Eu Eu Europe
Were you you Eu just a dream?
O, Europă, tu
Te-ai dus pentru totdeauna?
O, Eu Eu Europa
Ai fost tu tu Eu doar un vis?
Im Nebel auf der Museumsinsel steht die Zeit
Palast der Republik ist nicht mehr da
Keine Spur von Utopie
Kein Schatten von der neuen Welt
Die Zeit steht nur da
Und geht nicht mehr mit uns herum
So, close the doors
And sweep the floors
And pull the plugs
Release the whores
It’s time to close her down
Închideţi uşile
Ştergeţi podelele
Daţi drumul cepurilor
Pe tîrfe le eliberaţi
E timpul s-o închidem
Liberté où êtes Vous?
Egalité où êtes Vous?
Fraternité où sommes nous
dispersé / dissipé
Oh, you Eu Europe …
O, Europă tu Eu…
Alla fine del cammin di nostra vita
Ritroviamo in una piazza oscura
Che’ la vecchia via é smarrita.
Ahi quanto a dir qual é, e’ cosa dura
Oh, you Eu Europe …
O, Europă tu Eu…
Cîntecul stafiei
Kabul nu-i un loc pentru-o fată
Europa pute ca un turc obez
Indienii sînt în telefonul tău
Şi chinezii sînt pe drum
Stafia Istoriei eu sînt
Te eliberez, haos aduc pe pămînt
Roma şi Atena în foc le distrug
Sacrific trecutul pentru prezent
Mă voi muta în bătrînul Auschwitz
şi te voi face fericit
Aprind gazul şi-mi fac o ceaşcă de ceai
Îl invit pe evreu
Şi dacă tu nu eşti acela
Merge şi-un arab
Dezgropaţi cadavrele dansaţi cu Robespierre
Decapitaţilor le puneţi capetele la loc, vorbiţi araba
Folosiţi pietrele Colosseumului pentru leagăne noi
Uitarea dăruiţi-le-o celor mulţi
Umpleţi parlamentele cu chinezării
Vindeţi bunkerele evreilor
Pasaţi toate librăriile la Google
Hrăniţi-i pe cei mulţi cu cei puţini
Depuneţi-vă banii la muzee
şi expediaţi-i în Dubai
Mai bine cu mine
decît la Judecata de Apoi
Trezeşte-te, Trezeşte-te, Europă
Arde-ţi frontierele
Şterge-te, şterge-te, Europă
Renunţă la tine şi reînnoieşte-te
Mesajul meu să-l scrieţi pe Mahnmals3
şi faceţi-i pe toţi să uite
Poveştile spuse pentru petele albe din istorie
Daţi petreceri în parlament
şi plecaţi-vă în faţa tuturor reginelor
Trimiteţi delegaţi în lagărele de concentrare
Închiriaţi adolescenţilor cimitirele
Purificaţi toate muzeele
Umpleţi-le cu refugiaţi
Semnalizaţi-i ca objets trouvés
„Post colonial masterpiece“
Lăsaţi-i să atîrne în Luvru
Ca „patrimoniu European“
Puneţi-i pe postere
Expediaţi-i prin Sotheby’s
Fie Vaticanul musulman
Puneţi-l pe papă drept regină
Pe Milosevic în dar la Teheran
Pe fascişti hrăniţi-i cu verbină
Votaţi pentru haos în capitale
Trimiteţi justiţia la puşcărie
Condamnaţi condamnările
la dracu
cu tine tine Europă
Ucideţi-i pe cei dragi
Să ardă, să ardă, Europa
Trebuie să dispară ca să renască din nou
Clipa cînd ai venit spre mine
Clipa cînd ai venit spre mine era frumoasă şi rece
În mînă ţineai cheia sufletului meu îndelung închis
Gîşte sălbatice zburau prin ochii tăi
Întunecate precum cerul
Clipa în care ai pătruns în mine arde-n sufletul meu şi-acum
Inima-mi în mîna ta străluceşte a scrum
Mai mult decît în visul meu cuvintele tale şi tu
De pe-o zi pe alta mă rostogolesc acu’
Hai vino ia-mă de mînă trezeşte copiii să dansăm
Ploaia şterge froniterele transformînd oraşele-n mare
Mîine lumea nu va fi mai bună decît cea de azi
Mai bine-ar fi să nu ne mai culcăm
Clipa cînd ai venit spre mine era frumoasă şi rece
În mînă ţineai cheia sufletului meu îndelung închis
Gîşte sălbatice zburau pe cer
Arzînd în ochii tăi
Clipa în care m-ai redus la tăcere îmi răsună-n ţeastă
Un jind dureros îmi mistuieşte scheletul
Aud gîştele sălbatice uguind în noapte
Cînd închid ochii
Hai vino prinde-mă de mînă trezeşte copiii să dansăm
Ploaia şterge frontierele transformînd oraşele-n mare
În secolul XXII vom fi morţi cu toţii
Mai bine-ar fi să nu ne mai culcăm
Clipa cînd mă vei părăsi va fi frumoasă şi crudă
Vei ţine-n mînă cheia sufletului meu larg deschis
Gîştele sălbatice vor cădea din cer precum pupilele
Lăsîndu-l gol ca ochii tăi
Traducere şi note de Carmen Muşat
____________________
- My Heart’s in the Highlands este titlul unei cunoscute poezii de Robert Burns (1759‑1796), poet scoţian precursor al Romantismului britanic. Madame Nielsen împrumută nu doar titlul poemului lui Robert Burns, ci şi ritmul. Efectul acestui poem provine din contrastul puternic între structura ritmică preromantică şi conţinutul violent contemporan, între limbajul pe alocuri arhaizant şi registrul contemporan. Compozitorul Arvo Pärt a compus o melodie pe versurile acestui poem, interpretată de Else Torp şi Christopher Bowers.
- Am preferat să reproducem următoarele două poeme în original, pentru că tot efectul poetic constă în mixarea limbilor: daneză, franceză, italiană, engleză. Poemele, asemeni majorităţii celor scrise de Madame Nielsen, sînt construite printr-o elaborată suprapunere de citate şi aluzii culturale, de la Dante la Edith Piaf şi Moustaki.
- Mahnmal(s) – cuvînt german, care desemnează un avertisment urgent, utilizat în cel de-Al Doilea Război Mondial în lagărele de concentrare; un Mahnmal(s) este şi un monument ce aminteşte de un eveniment tragic, funcţionînd ca memento şi avertisment.
Fotografii realizate de Sofie Amalie KLOUGART