Norman Manea îşi deschide sertarele exilului

A-l reciti pe Norman Manea – naraţiunile sale biografice, Întoarcerea huliganului/Le retour du hooligan. Une vie, Premiul Médicis Étranger în 2006, sau nuvelele din Ora exactă/ L’heure exacte (Seuil, 2007) – înseamnă să te laşi marcat, încă o dată, de forţa neaşteptată, brutală ca o lovitură de bici, dar binefăcătoare, a verbului său în faţa adversităţii destinului. Născut pe 19 iulie 1936 la Suceava, în Bucovina românească, „fericit într-o lume fericită, solară“, copilul e deportat, împreună cu familia lui – aşa cum s-a întîmplat cu întreaga comunitate evreiască din regiune – într-un lagăr de concentrare din Transnistria. „La cinci ani devenisem un pericol public, produsul impur al unei placente impure“, îşi aminteşte el, în frazele sale de o forţă impresionantă, în Întoarcerea huliganului. Întors în România, Norman Manea devine, după război, inginer hidrotehnic, meserie concretă şi opţiune „virilă“, pe care o opune capcanelor sistemului şi propriilor sale himere fluide şi feminine, sculptate în cuvinte „cu caracter nebulos şi infinit“. Începînd cu anul 1974, el se consacră exclusiv literaturii, pe care o trăieşte din ce în ce mai mult ca pe vocaţia lui autentică, de etern „supravieţuitor“. Regimul comunist nu agreează deloc textele sale şi, sub dictatura lui Ceauşescu, scriitorul se […]