Mihail Sadoveanu a devenit din nou obiect de dispute pseudocanonice cu substrat ideologic, în care falsul reformism se combină cu drojdiile tabloidizate ale Războiului Rece. Incriminat pentru patriarhalismul abuziv al personajelor și pentru mandarinatul prosovietizant de la bătrînețe, taxat drept „prăfuit“, pentru inconfundabilul stil liric-cermonios cu parfum arhaizant (forjat la școala cronicarilor moldoveni, a cărților populare și a lui Ion Creangă), „continentul“ Sadoveanu, cu cele peste o sută de volume, între care destule capodopere, așteaptă însă o relectură profesionistă, exigentă și, pe cît posibil, in integrum. Principalele cărți despre el (ale lui Alexandru Paleologu și N. Manolescu) au modernizat perspectiva critică asupra operei sale, propunînd un Sadoveanu-intelectualizat inițiatic și ezoteric sau un Sadoveanu livresc și estet, în locul sfătosului paseist naturist. Însă de atunci – din anii ’70, adică – exegeza sadoveniană a bătut, cu cîteva excepții timide (Ovid S. Crohmălniceanu, Monica Spiridon și alți doi-trei), pasul pe loc. Ediția critică începută în 1981 de Cornel Simionescu s-a blocat, ajungînd abia pînă în 1912. Iar scriitorul sfidează, în continuare, prejudecățile noastre de tip lovinescian, sincronist-occidentalizant și liberal‑progresist. (În mod ironic, fostul său coleg de gimnaziu de la Fălticeni, rezervat altminteri, și-a început cariera de critic apărîndu-l, ca și viitorul său inamic, Ibrăileanu, de atacatori precum H. Sanielevici, care într-un articol de pomină din Curentul nou, în 1905, denunțase imoralitatea needucativă a personajelor sadoveniene… Sună cunoscut?).
Debutat cu patru volume într-un an (1904), premiat de Titu Maiorescu la Academie, Sadoveanu a fost, aproape de la început, primul nostru scriitor care a trăit (bine) din propriul scris (fără de care n-ar fi existat numeroasele sinecuri, stipendii, funcții, indemnizații ș.cl.). A fost un reformator cultural (patronat de Spiru Haret) din perioada Sămănătorului (neînțelegerile ideologice și personale cu Iorga l-au determinat să opteze pentru linia lui Ibrăileanu, Stere & Co). S-a oficializat repede și meritat: director de teatru, șef al SSR, academician, președinte al Senatului, mare mason de rit scoțian în grad 33 (pînă la interzicerea lojii de către guvernul Goga-Cuza) etc. Controversele îl vor urmări însă: ca unul dintre cei mai ecumenici și filosemiți scriitori români din interbelic, alături de prietenii Galaction și Panait Istrati, „tradiționalistul“ va deveni, după preluarea trustului antifascist de presă din Sărindar, o victimă predilectă a legionarilor. Aceștia îi ard cărțile în piețe publice, îl amenință cu moartea pe „trădătorul iudeo-mason și bolșevic Mehală Jidoveanu“ și vor încerca să îl asasineze (fiind ascuns și salvat in extremis de Ionel Teodoreanu), după ce îi vor fi trimis ca avertisment un exemplar din Baltagul cu un topor înfipt în el. Asemenea episoade îl determină să se „sihăstrească“ în munții Sebeșului, împreună cu avocatul Ionel Pop (nepot al lui Iuliu Maniu) și cu a doua soție (Valeria, fosta sa secretară la Adevărul), unde scrie, în 1942, splendidul dodecameron Poveștile de la Bradu-Strîmb, replică la fabulosul decameron moldav din Hanu-Ancuței (1928).
După conferința-semnal Lumina vine de la Răsărit (1945, intermediată de Mihai Ralea, după interludiul procarlist al scriitorului fost liberal, agrarian, averescan, țărănist), ajunge, desigur, un pontif și un trofeu de lux al noului regim stalinist, deținător al unor funcții în stat la care, da, nici un alt scriitor român n-a avut acces. Tributul plătit realismului socialist a fost la vîrf, cu Mitrea Cocor, Păuna-Mică, Aventură în Lunca Dunării ș.cl. (ceva mai puțin Cîntecul Mioarei și Nada Florilor). Demascările de presă rudimentar-anticomuniste despre condamnările la moarte semnate și de el ca vicepreședinte al MAN trebuie privite însă cu suspiciune, mai ales cînd e vorba și de repere legionare (nu intru aici în detalii). Înainte de accidentul cerebral care l-a infirmizat, șeful Școlii de Literatură „Mihai Eminescu“ a și salvat de represiune confrați cu probleme la dosar (pe prietenul I. Teodoreanu, de exemplu, ca avocat promotor al excluderilor antisemite). Un personaj complicat, într-o istorie complicată, pe care n-o pot descîlci rechizitorii propagandistice, ci expertiza sine ira et studio.
Autorul Divanului persian a fost un arhaizant sapiențial (pseudojurnalul restituit în 2005 de Constantin Ciopraga arată vastitatea multilaterală a lecturilor sale), dublat de un conservator demofil afin poporanismului Vieții Românești. De la tatăl său cu obîrșii gorjene, bătrînul avocat Alecu Sadoveanu, n-a moștenit, cum credea Ralea, spiritul pandur, ci latura occidentală a personalității, pragmatică și sceptic-voltairiană. De la mama sa, tînăra Profira Ursaki – atașamentul față de gîndirea tradițională, magico-mitică, față de omul arhaic și față de „umiliții și ofensații vieții“. A fost un scriitor al răzbunării oprimaților, dar și al vechimii și al retragerii deziluzionate în sălbăticie din calea agresiunilor Istoriei. Atașat melancolic de natura primitivă pe cale de dispariție, povestitor inegalabil de vînătoare și pescuit în narațiunile din Țara de dincolo de negură, Neagra Șarului, Valea Frumoasei, Împărăția apelor ș.cl. (care suportă oricînd o lectură ecocritică), cel care a legitimat, ca nimeni altul, geografia literară a Moldovei (inclusiv Basarabia), a Dobrogei (inclusiv Cadrilaterul), a Țării Hațegului și a Moților (despre care a scris și scenariul unui excelent film documentar al lui Paul Călinescu, premiat la Veneția), nu a fost doar un apologet rousseauist al vieții primitiv-arhaice, agrar-forestiere și pastorale, dublat de un scriitor cu haiduci de tip Cozma Răcoare (în linia lui N.D. Popescu, inteligent exportată de Panait Istrati), ci și un scriitor urban aparte, fie că e vorba de tîrgurile moldovenești, de Iași (de la cel post-medieval la cel interbelic, trecînd prin refugiul din 1917, surprins în romanul Strada Lăpușneanu. Cronică din 1917 și în mai tîrziul Trenul fantomă), de burgurile transilvănene și orășelele dobrogene (în Ostrovul lupilor), de București (în Morminte) sau Constantinopole (în Creanga de aur, bijuteria bizantin-ezoterică, în eposul fastuos din Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi Vodă și în splendida Roxelana).
Mare mestru al narațiunii inițiatice, după ce Ștefan Lupașcu – tatăl Ștefanei Velisar Teodoreanu – îl inițiază, la începutul anilor ’20, în masonerie, Sadoveanu este și un performer al intrigii detective în etnothrillerul realist-mitic din Baltagul, în Cazul Eugeniței Costea, Paștile blajinilor, Oameni din lună sau Ostrovul lupilor. Nopțile de Sînziene e un roman realist-magic apărut cam în același timp cu termenul consacrat de romanul sud-american. Primul Sadoveanu, de dinainte de Țara de dincolo de negură și Hanu-Ancuței, e mai caragialian, atras de actualitatea social-politică. Nu excelează în romane; nici în romantic-eroicele Șoimii, Vremuri de bejenie și Neamul Șoimăreștilor, inspirate de Sienkiewicz, nici în cele despre bovarismul tîrgurilor de provincie, inspirate de Flaubert și Maupassant (Însemnările lui Neculai Manea, Duduia Margareta, Floare ofilită) sau în turghenievianul Venea o moară pe Siret. Excelează, în schimb, în nuvele și povestiri. Tragica Haia Sanis este însă o capodoperă, ca și Mergînd spre Hîrlău, iar Cînele, Ițic Zodaru, Emigranții la Brazilia, Faceri de bine (și cîte altele!) sînt antologice. Nici atașantul fantasy copilăresc Dumbrava minunată nu și-a pierdut farmecul. În faza maturității, autorul de construcții ample trece în prim-plan. Unii l-au comparat cu moderni conservatori orientalizanți și ezoterici ca Hesse sau Jünger, trecuți prin ironia unui Anatole France, alții au apropiat magistrala Ochiu de urs de Ursul lui Faulkner și eroic-miticul Frații Jderi de trilogia lui J.R.R. Tolkien. N. Manolescu a observat apetența sa pentru rescrieri și intertextualitate: Locul unde nu s‑a întîmplat nimic rescrie ironic Apa morților, Măria Sa, Puiul Pădurii – istoria Genovevei de Brabant, Divanul persian – o poveste din Halima, Poveștile de la Bradu-Strîmb – alte povești fără frontiere, autobiografia Anii de ucenicie trimite la provincia pedagogică a lui Goethe, iar Fantasii răsăritene (1946) – la Povestirile orientale ale Margueritei Yourcenar din 1938 (cînd Sadoveanu prefața Izvor, țara sălciilor a Marthei Bibescu), iar tîrziul Nicoară Potcoavă rescrie conform – dar cu cît rafinament! – naivul Șoimii. E aici, cum a observat Monica Spiridon în Sadoveanu sau Divanul înțeleptului cu lumea (1989), și o doză de metaficțiune, cultivată de postmoderni, dar față de care și antimodernul Sadoveanu are o atracție specială. Cronicarul dramelor anonime ale provinciei și localistul împătimit a fost, nu mai puțin, un spirit universalist à rebours, tot mai atras cu trecerea timpului de înțelepciunea veche a Asiei, pe care-o contrapune Europei cu noua ei barbarie tehnologic-militaristă.
Cunoscător avizat de istorie autohtonă și universală, șahistul taciturn cu aer de uncheș morocănos și greoi a fost și un pasionat al textelor sacre și sapiențiale de pretutindeni. Gospodar așezat, conformist și rebel în același timp, Sadoveanu a fost un om și un scriitor cu multe sertare. Un scriitor deopotrivă natural și livresc, „alimentat“, în egală măsură, de folclor, de cărțile populare și de înțelepciune și, desigur, de marea literatură clasică și modernă. Elevul mitizatului învățător Busuioc („domnu Trandafir“) și al junimistului Vasile Burlă n-a disprețuit nici literatura pedagogică, de „luminare a poporului“. Repovestitor, împreună cu D.D. Patrașcanu, al Vieților sfinților, va da lecții și în materie de realism socialist…
(Post-)dacismul, obsesia pentru golul istoric (umplut cu ficțiune) de după retragerea aureliană nu au nimic comun cu traco-dacismul legionar și protocronist. Pentru anticolonialul Sadoveanu, premodernitatea arhaică, tradiția magico-ezoterică, natura sălbatică, preistoria și subistoria nu se opun habotnic modernității și istoriei, ci le îmbogățesc cu o înțelepciune abilă. Tatonarea între lumi aparent incompatibile, între legea arhaică și legea modernă, domină marile scrieri ale maturității: în Baltagul se confruntă calendarul pe stil vechi și calendarul pe stil nou, justiția oficială și dreptatea tradițional-pastorală. În Creanga de aur – noua ordine bizantină și ordinea magică a vechilor daci. În Nopțile de Sînziene – legea naturală a pădurii vrăjite și legea mercantilă a antreprenorului francez. Povestitor înnăscut, artist al diplomației culturale, inclusiv al… celei culinare tradiționale, Sadoveanu privește culturile „străine“ cu sensibilitate de poet și perspectivă de antropolog meliorist. Explorator al extremului Occident în memorialul de călătorie Olanda, fin observator de vizitatori occidentali în Moldova (Paul de Marenne, Antoine Bernard), interesat și de Europa Centrală sau Albion, „autohtonistul tradiționalist și paseist“ a excelat într‑un ecumenism/cosmpolitism răsăritean al vechimii, complementar celui occidentalizant, „nou“, al lui Lovinescu.
Pe lîngă foarte numeroasele figuri de evrei (mai rar armeni), prozele sale livresc-sapiențiale aduc în prim-plan turci (Ostrovul lupilor e un roman dobrogean turcesc), indieni și persani (în superior-ludica Soarele în Baltă sau Aventurile Șahului, dar și în Divanul persian, sadovenizare first class a unui episod din Halima), vechii mongoli (Cuibul invaziilor), iakuți siberieni (în Uvar), pecenegi (în Nopțile de Sînziene), pustnici japonezi și coreeni (în adaptările Ho-jo-ki și Țaori, pasărea tainică din Poveștile de la Bradu-Strîmb), fără a mai vorbi de rușii, malorușii, polonezii sau zaporojenii crîmleni din, între altele, Nunta Domniței Ruxanda, o capodoperă istorico-fantastico-inițiatică încă neomologată. A scris și un roman documentar cu exploratori despre Australia de la 1850, în Țara Kangurului (1937, an în care fiica sa, Profira, publica romanul de aventuri Naufragiații de la Auckland). Un reportaj demitizant din Războiul Balcanic despre care a scris și Topârceanu (44 de zile în Bulgaria) devine pretextul unei monografii incitante a zonei. S-ar putea scrie studii despre imagologia etnică din povestiri (dar nu numai), dezoltînd, eventual, sugestiile lui Daniel Vighi din Tentația Orientului (1998), și despre implicațiile (geo)politice din romanele istorice (cu mesaje adresate prezentului în care au fost scrise). Proza naturalistă din tinerețe oferă un material generos inclusiv studiilor feministe (Sadoveanu a fost și cumnatul Izabelei Sadoveanu, militantă internațională și primul nostru critic literar femeie), iar secvențele minimal-biografice despre propria copilărie din Cele mai vechi amintiri pot fi citite alături de, să zicem, scurtmetrajele rurale ale lui Florin Lăzărescu din Lampa cu căciulă.
Nici unul dintre prozatorii noștri n-a cunoscut mai intim România „profundă“, o terra incognita pentru modernii urbani (care nu vor s‑o accepte nici azi). A venit timpul scrierii unor cărți care să-l scoată pe Sadoveanu de sub malpraxisul didactic bătrînicios-triumfalist și al propagandei iconoclast-ignare. Scandalul Baltagul, detonat de suplinitoarea Cristina Tunegaru și de suținătorii din rețea, a fost mostra cea mai ineptă de revizionism canonic – un rechizitoriu politic la adresa autorului deghizat în condamnări de drept comun ale personajelor, cu pseudoargumentul desuetudinii artistice (decretată de cine?). El a generat o reacție salutară, căci Sadoveanu & Co n-au mai fost apărați cu argumente pășuniste din arsenalul naționalismului ceaușist, ci de tineri intelectuali, critici și profesori cu minți deschise și cu simț al valorii. Din lectură canonică uzată didactic, Baltagul a devenit cool, iar disputele au creat un teren favorabil redescoperirii acestui uriaș scriitor, un produs „specific“ pentru literatura mondială.
Thanks God That Paul Cernat exist!
Scrisoare „de dragoste” mustelor efemere vs detractorilor lui Mihail Sadoveanu.
Ce nu inteleg acesti tristi complexati,este ca numele si opera lui Mihail Sadoveanu or sa dainuiasca mereu, cat va exista si poporul nostru.Ca „unii” nu vor asta este treaba lor……
Wagner este comemorat si dupa 200 de ani de la nastere;cu toate „bubele antisemitismului”!
Bayreuther Festspiele cu “Ring des Nibelungen” sau “Götterdämmerung” la final au avut la finalul operelor wagneriene : „..32 Minuten (!) stürmischer Applaus, Bravorufe, Standing Ovations”.; descrie onorabila si respectata revista ” Der Spiegel”!
Asa va fi mereu si cu numele si opera lui Sadoveanu,va fi mereu aplaudata de catre romani si mai nou de italieni si francezi!
Ca astazi niste niste specii ciudate,ascunse in spatele unor avataruri,, scuipă otrava si venin ,din spatele unui PC,la auzul numelui de Sadoveanu,este un lucru meschin si mai ales deplorabil.
„Sadoveanu s-a dat cu comunistii” ,la fel ca multi altii,care astazi sunt ovationati si bustul lor se lafaie pe scarile USR-ului!
Nichita Stănescu a scris un număr important de poezii care ridicau în slăvi noua orânduire,” Roșu vertical”.
Nu este cunoscut astazi publicului tanar,faptul că în majoritatea ediţiilor de „Opere complete“ semnate de Nichita Stănescu lipsesc (au fost cenzurate) tocmai poeziile comuniste (cam 350 de pagini în total),atunci putem sa ne intrebam pe buna dreptate:
-De ce se masoara cu doua unitati de masura diferite si cui foloseste acest lucru?Si de ce pe Sadoveanu este pusa artileria grea a Procurorilor morali postecembristi,iar Nichita Stanescu este ovationat si ridicat la rangul cel mai mare posibil al poetilor romani..?!
Mulţumim din inimă Partidului – Nichita Stănescu,
-Ritmuri pentru bucurie/„Luceafărul“, 15 ianuarie 1959/
-Odă Miliţienilor,„Pentru patrie“, mai 1960/
-Internaţionala,La aniversarea lui V.I.LENIN/Volumul „Sensul iubirii“, 1960/
-Partidului/„Gazeta literară“, 6 aprilie 1961 .si muuuuuulte alte „opere” de-ale lui N.S.
Cu ce se deosebesc aceste veritabile Osanale aduse PMR-ului fata de „Mitrea Cocor” sau „Lumina vine de la Rasarit..?!De ce sunt cenzurate cele 350 de pagini scrise de Nichita Stanescu ?Sa-l stampilam si pe Nichita Stanescu drept „Mare Ticalos”..?!
De ce Nichita Stanescu este OK iar Sadoveanu un „Mare Ticalos”….?!
Confuzii Multe şi Mari, şi Amalgamul neo-subtil post-……..”mortdern(-istic)”
Ceahlăul e un munte Mic.
Sadoveanu e un oportunist Mare Ticălos
care a scris literatură şi bună şi citibilă şi cu plăcere şi cu vînă. Iată Vina lui !
De ce Mare Ticălos ?
Pentru că fiind un om deştept, s-a dat-dedat cu Comunismul Criminal al Comuniştilor Criminali,
ajutîndu-i propagandistic-ideologic şi cauţionînd astfel o Crimă IMENSĂ Mondială care în URSS
în contextul de-atunci (anii 1920-1950) făcea ravagii abominabile iar în România Dezastre, Atrocităţi şi Asasinate în massă himalaiene.
A citi ceva literatură cu plăcere este un fapt nobil, doar că literatura universală
[şi chiar cea românească]
colcăie de o infinită sumedenie de scriitori IMENŞI şi COLOSALI fără a purta vreo poreclă „montaniardă”( pe româneşte : muntoasă !) şi nici vreun premiu cît de nobil ar fi.
Sînt mult prea mulţi pe-aici care se pare se fac că nu ştiu mai nimic despre ceea ce este în relitatea cea adevărată ideologia comunistă criminală declarată şi nici comunismul cel Crimă împotriva Umanităţii.
Aşa că, domnilor, mai lăsaţi Ceahlăul în pace că n-a făcut rău nimănui !
Cooperativa Săcurea și lipanul( Thymallus thymallus) @ duruitoare: Am îndoieli că din paradigma ceahlăuan-patriotică se poate ieși spre lecturarea unei bibliografii arhi-necesare, inconturnabile în atari situații (am mai pasat-o pe undeva, scuze …) dar, oricum: Mircea Cărtărescu, Enciclopedia zmeilor (ilustrată de Tudor Banus) Humanitas, 2002 , p. 106, primul cuplet. Iar pentru rest, rămîne cum am stabilit mai ‘nainte : Pașol na buorta…
O sugestie: ar fi nevoie ca dl Paul Cernat sa revina cu un articol in care sa arate, cu date si informatii, comportamentul lui Mihail Sadoveanu in comunism, ce a fost compromis, ce a fost cedare/ abdicare. Sadoveanu ba e cel mai mare ticalos, ba e Ceahlaul literaturii. Eu il citesc si acum cu placere, la multi ani de la terminarea liceului, dar vreau sa stiu cat de mult s-a indoit in fata comunistilor si a comunismului.
@vitoria lipan( propagandista).
„Lumina vine de la răsărit” nu-ţi spune nimic ?
„Contele de Ciorogârla” nu-ţi spune nimic ?
Romanele sale realist socialiste şi ditirambele pentru Stalin
în contextul în care intelectualii şi oamenii de cultură,
şi mii de români dispăreau sub teroarea criminală a comunismului triumfător
toate astea nu-ţi spun nimic ?
Această Complicitate la CRIMA în Massă a ideologiei comuniste în România,
oare nu este suficient să-l numim „criminal,
sau poate că nu ştii, vitoriţo, juridic, complicitatea la crimă, este considerată o crimă ?
Premiul pentru pace Lenin, nu-ţi spune nimic ?
Şi cîte şi mai cîte complicităţi subtile, directe, indirecte, documente,
cunoscute şi necunoscute cu puterea comunistă de după 1944,
cu atît mai mult cu cît „omul” nu era chiar fitecine.
Te las cu bine !
THANK’S GOD ,PENTRU CA EXISTA
PAUL CERNAT SI „OBSERVATORUL CULTURAL”!
„Talibanii morali-acoperiti” si grija lor pentru partea morala a lui Sadoveanu
Din vagaunile intunecate si alte fisuri alunecoase ale unor scrijelitori mioritici frustrati,adanc legati de frustratiile si complexele (inevitabile) ale lipsei de inspiratie,ies la iveala ” Calaii sadovenieni” cu Baltagul in man(Sic) dornici sa-i taie capul lui Sadoveanu;daca s-ar fi putut l-ar fi linsat precum Camasile Verzi,dragii ei de Legionari…..
Daca-i iei la puricat, pe acesti „Talibani morali-acoperiti”ai sa descoperi ca de fapt sunt niste scriitorasi bicisnici de duzina,care inainte de „lovilutie” au fost niste „neika nobody” de nimeni bagati in seama,care dupa „lovilutie” s-au folosit de vacuumul produs,pentru a se ridica singuri,pe „..cele mai inalte culmi ai „creieatiei literare” avand o stratagema bine conturata: ‘Lovim in Sadoveanu ca sa deviem atentia de la faptul ca si noi am fost implicati in pupincurismul comunist ;Sadoveanu fiind o tinta usoara:nu se mai poate apara;Sadoveanu este imens,asa ca atrage atentia;punct ochit,punct lovit!.
Ca sa-l daramam d.p.d.v. literar nu avem nici o sansa,shit!Atunci il bombardam la rangul de „Calau” cum l-au facut comunistii pe Joseph Broz Tito intr-o perioada a istoriei,dupa care s-au razgandit….
De inventat acuzatii,este usor:-Publicul de dupa 1990,ala tanarul,inghite tot fara sa mai cerceteze…..Unii au cercetat:Virgil Tanase,a rascolit pana la sange Arhivele CNSAS-ul ui si a exclamat: „Big Shit Brothers” nimic compromitator la adresa lui Sadoveanu;
Ca sa dai in Sadoveanu astazi este „In si Cool” w.t.f!
Talibanii postdecembristi ataca mereu si totdeauna in Haita!
Cum te prind ca ai pareri de stanga,esti imediat stampilat:” Comunistule” „Tovarase”….sau mai nou „Viteii veseli” ( Andrei Plesu ;inteleptu’ ).
Ca Sadoveanu a fost toata viata lui de gandire socialista(ca orice intelectual destept)este clar!
Ca Sadoveanu a fost intrebuintat de comunisti este clar;dar cand si-a dat seama era prea tarziu;clar pentru orice om cu capul pe umeri!Numai pentru „Talibanii morali-acoperiti”,nu!
Eh,asta-i democratia:-Fiecare zice ce vrea si cat il duce mintea..
Numai ca,pana la urma „Talibanii morali-acoperiti” se dau de gol:Nu faptul ca Sadoveanu ” s-a dat cu comunistii”,asta ar fi ultima grija a lor,ei stiu prea bine ca acum dupa 27 de ani de la „lovilutie” lumea a inceput sa mai si gandeasca .
Durerea lor cea mare este insa faptul,legal si batut in cuie,ca:” Tezaurul national,luat in grija de catre Piticul Nibelung,il va pastori pana-n 2031″.
Dar si mai rau ,decat atat nu se poate:-Piticul Nibelung s-a transformat de la un timp in Sfarma Piatra si a-nceput sa se documenteze,sa informeze lumea si sa scoata la iveala lucruri,fapte,mai ales documente,care arata adevarul despre Sadoveanu,documente care au fost bine dosite de catre vajnicii luptatori postdecembristi;dornici sa arate populimii ,ca ei sunt doritori numai de dreptate si nimic altceva ,dar numai dreptatea pe care ei o vor , imprastiata cu masina de Flit marca G.D.S.AMIN !
Daraghie „Talibanii morali-acoperiti”
Piticul Nibelung Is Watching You!
117215
Pinocchionoiembrie 12, 2017
Pinocchio,esti absolu:VARZA!Daca tu mai intelegi ce-ai scris,esti mare!Ai insirat o gramada de ineptii si acuzatii grosolane la adresa lui Sadoveanu,fara ca sa te fi documentat!Doresti sa epatezi,doresti sa fi exclusivist in retorica /expresie,amestecand romengleza cu cuvinte cautate cu grija „elitare” si iese un ghiveci calugaresc!
1.) Sadoveanu nu a fost, ‘criminal” dupa cum aiurezi tu!Dovada si nu halucinari abracadabrante!
2.)Sadoveanu nu a fost membru in,partidul comunist P.M.R.!
Dovada:Arhivele Nationale Dosare de partid ale membrilor de partid PMR si a celor cu stagiul din ilegalitate care au incetat din viata/Colectia 53.De unde reiese clar si fara echivoc ca Sadoveanu NU a fost comunist!Ca a fost folosit de comunist si s-a lasat folosit este altceva!
3.) Sadoveanu dupa 1948;dupa ce impreuna cu Parhon &CO au elaborat Constitutia RPR/Regenta,nu a mai avut absolut nici o functie politica in nici un Guvern RPR pana la moarte/1961.!A ramas SIMPLU MEMBRU al M.A.N. in mod onorific,fara nici o functie politica!Dovada: Arhiva M.A.N. si Toate Monitoarele Oficiale din 1948 pana ….astazi!
CRITICA DA!DAR SA FIE BAZATA PE ADEVAR SI MAI ALES PE DOCUMENTE.!
Ceea ce ” faci you ” este o masturbare neputincioasa lipsita de argumente.” Laisse-moi tranquille” adica in limba rusa :-lasa-ne-n durerea noastra cu ditirambele matalii puturoase….. „LIPSĂŞTI..
Din crevase și alte fisuri ale unui calcaros ceahlău hyperspatial au apărut oarescari arătări care, deși dislexice (handicapate lectural), au tastatură agilică și piept bombat patriotic istorico-literar cu cari proptesc de istov valorile supreme (minus cele morale, dar cine se încurcă în detalii?) ale tezaurului artistic naționale luat de ei în grijă precum aurul Rinului de către piticul nibelung. Acuma, la arătări de insectar, bestiar ori , simply puț, freaks, poți veni cu plici ori flit ca să faci pest control; atîta doar că cestea care bîzîie, mîrîie oarecum tricolor prin hyperspatiu, sînt coriace și rezistente la chimia de bun simt. Așa că rămîne –fără garanții- formula supremă, spusă cu molcome, dulși inflexiuni răsăritene ce și con-ului Mishenka vînătorul, de ceahlăuană veșnică pomenire, i-ar fi sunat plăcut-familiar urechilor: Pașol na buorta, tragladiitii!
Iaca apărută-i şi O
„Vitoriţa Lipa Lipa În şi cu baltagul intelectului dînd în baltă sau în rîpă apărînd o tagmă
confundînd literatura cu minciuna şi complicitatea criminală a celebrului scriitor autohton
Sadoveanu, atît de iubit, apreciat, şi citit,
mai ales citit, de către tocmai, noile generaţii,
ca să nu mai pomenim chiar şi de cele mai puţin bătrîne.
Dar că Sadoveanu-ar fi „cel mai mare scriitor al neamului nostru”, Vitoriţo dragă,
eşti căzută grav în rîpă cu argumentul tău cu tot În limbaju-ţi explicit.
„Neamul Nostru” ? „Ne-ai dezamăgit” ? În numele cui te exprimi Vitoriţo ?
Cît ceea ce au făckut Tovarăşii înainte de 1989, Vitoriţo, n-ai cum să-ţi mai dai seama,
căci cu baltagul crestînd ţestele poporului au clădit măcelărind Omul cel Nou şi Societatea
care nu mai este demult românească, de Astăzi, continuînd „con brio” dezastrul pragmatic programat.
Din totdeauna e preferabilă libertatea unui cap din lemn,
decît cea a unuia găunos turuind o limbă lungit-piteştită preş aliniată corect la ordinea impusă prin
teroare, dictatură şi crime în massă.
Cît despre „confuziile” pe care le faci, Vitoriţo, sînt exact ca cele pe care le făckeau şi Tovarăşii
aruncîndu-i la grămadă în rîpe pe cei care nu gîndeau ca Ei.
P.S. Cît o fi de „marionetă din lemn”, despre Pinocchio ştie o Lume întreagă,
dar despre Sadoveanu, uriaşul scriitor complice al criminalilor „neamului nostru”,
deci „criminal” cu ştaif,,
de-abia de mai ştiu cîţiva auto-htoni cu mîndrie patriotardă lobotomizaţi „ad aeternam”
şi mîndrii de-a fi, şi-atît !
@Pinocchio devine handicapant ,atunci cand constata cu furie ‘telectuala,ca (inca) mai sunt romani care sunt constienti de valoarea imensa d.p.d.v literar,pe care o reprezinta opera sadoveniana ,comoara pe care cel mai mare scriitor al neamului nostru, Sadoveanu,ne-a lasat-o,noua romanilor!
Acest,cap de lemn (Pinocchio,marioneta este facuta din lemn ), ,sunt sigur ca este un ipochimen din generatia actuala”Mac Donald & iPhone” ,care atunci cand nu are replica te stampileaza direc si fara sa ezite:”Tovarasu”..!Slaba ,foarte slaba replica,care demonstreaza de fapt,neputinta,impotenta ‘telectuala de a construi un argument.!
In mintea lui de Pinocchio vs din lemn,a ti se adresa cu ” Tovarashe” este „Ultima ratio” de a-l jigni pe cineva…..!
Slab Pinocchio,foarte slab „Camarad” Pinocchio.
Ne-ai dezamagit…..Sechelele postdecembrismului isi spun cuvantul: sechelele postdecembriste dezbina societatea actuala..aceste produse rau mirositoare si fara coloana vertebrala sunt ca un virus in massmedia romana…..
Pinocchio este o mostra clara a acestor produse postdecembriste!Dupa Capul de lemn al papusii Pinocchio , tot ce-a fost inainte de 1989 este prost,nu are valoare pen’ca a fost produs de „Tovarasi” deci:-La gunoi!
Domnilor/Doamnelor alde’ Pinocchio si Daniel StPaul le-asi spune in incheiere,in dulce grai moldovinesc,celebrul cuvant,adresat de catre marele si uriasul (Cum l-a numit Eugen Simion) Ceahlaul Literturii romane Mihail Sadoveanu: ” LIPSĂŞTI….!
Tovarăşe „sohaciu stefan”,
nu mai fiţi atît de „unt sigur”
„că ar fi făcut la fel ca”
trădătorii de neam şi patrie înhăitîndu-se cu criminalii totalitari comunişti
a căror „urmaşi” conduc şi astăzi ceea ce a mai rămas din România,
datorită printre alţii şi altele, şi celor ca Sadoveanu, Călinescu şi atîtor încă mulţi alţii,
cînd cei adevăraţi şi nu doar puţini alţii,
au făcut puşcărie criminală ( la propriu şi la figurat) comunistă dispărînd în tăcere, prăpăd, dezastru şi uitare cu sechele de neimaginat nevindecabile nici astăzi.
Tovarăşe „sohaciu stefan”,
Nu mai fiţi atît de „unt sigur”,
cei care critică NU se situează DELOC alături de legionari
precum în stil clasic bolşevico-securist îi judecaţi şi acuzaţi !
Tovarăşe „sohaciu stefan”,
Sunt sigur că sînteţi victima sechelelor handicapante ale comunismului şi
post-comunismului cel atît de triumfător
care bîntuie ca o molimă macabră şi astăzi,
societatea românească.
Tovarăşe „sohaciu stefan”,
ună parte! (sic!)
Am citit o buna parte din comentariile asupra aricolului lui Paul Cernat despre Mihail Sadoveanu. Atat sustinatorii cat si detractorii au dreptate. Unii insa se refera la scrierile lui Mihail Sadoveanu inainte de 1945, altii insista asupra celor scrise dupa aceasta data.
Daca le citim pe cele dinainte de 1945, Mihail Sadoveanu este un mare scriitor, un scritor care a stiut sa redea trecutul din scrierile cronicarilor intr-o limba,, dulce si frumoasa”, presarata cu cuvinte din cronici, din graiul modovenesc.
Cei ce-l critica si chiar il ostracizeaza din literatura n-au avut niciodata in mana Hanul Ancutei, Fratii Jderi, Vremea Duca-i Voda si probabil ca au citit numai Mitrea Cocor sau Nada Florilor. Ei se situiaza alaturi de de legionari care i-au ars cartile, dupa modelul lui Hitler, numindu-l Jidoveanu, pentru ca in acea vreme colabora la Adevarul si Dimineata.
In vremea in care scriitorul era stapan pe ideile sale, inainte de 1945, a putut sa-si desfasoare activitatea in mod liber.
O data cu instaurarea ,, puterii populare,”cum bine s-a observat, o buna parte dintre scriitori au fost pusa la index librorum si au fost obligari sa se ,, orientze” ,, reabiliteze”altfel nu numai ca ar fi trebuit ca Arghezi sa-si vanda in piata florile din gradina de la Martisor ci sa infunde puscarile ca Vasile Voiculescu,, Dinu Pillat, Vladimir Streinu si multi altii.
Cineva aminteste de G. Calinescu care, si el, ,,, s-a orientat just” si a devenit deputat, preamarind ,, relizarile’puterii populare.”Pentru acet motin Istoria literaturii de la origi pana in prezent” ar trebui arsa, interzisa.
Cei care astazi critica, unt aproape sigur, ca ar fi facut la fel ca Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu.
,, Dupa razboi, multi viteji s-arata,” zice intelepciunea populara cre ar trebui sa ne fie calauza in viata.
„Resurecţia” securiştilor propagandişti şi sechelele post-comunismului triumfător.
Unul, „inimăRea”, colonel de securitate la pensie, extrem de activ acolo unde încă mai trebuie,
îl consideră pe Sadoveanu, citez : „un monstru”,
celălalt, „Baltagul”, cu siguranţă nu doar un postac anonim,
îl consideră pe Sadoveanu, citez : „uriaş”,
adunate laolaltă, descoperim că Sadoveanu este „un monstru uriaş”,
de unde concluzia se poate înţelege lesne,
sechelele comunismului, subtil perfecţionat-modernizate orighinal în post-comunismul de baltă,
dau simptome halucinante şi halucinatorii.
A încerca a polemiza, indiferent de temă şi idei, cu un colonel de securitate la pensie în plină activitate doctrinară şi astăzi, după 27 de ani de la Marea Cacialma din Decembrie ’89, demonstrează încă o dată în plus, cît de fascinant-lugubre pot fi sechelele comunismului, nu doar, intelectualicist.
Monstruozitatea fiind uriaşă, orice urmă de literatură dispare în, prin şi sub abjecţiile criminale ale ideologiei comuniste şi ale comunismului totalitarist, otrăvitor distrugător, cancer incurabil şi cangrenă eternă.
De unde şi proverbul : „cînd un ghentelman afirmă, celălalt confirmă ( valoarea rămînînd infirmă)” !
@MIHAI
117137
Mihai/noiembrie 4, 2017 la 4:45 pm
„…PS zapacitul ala care zice ca e nepotul lui Sadoveanu a blocat toata reeditarea operei. Copiii il citesc pe Sadoveanu pe carti tocite, dar reeditari – nema.”
Stimate d-le „Mihai”
Cum poti sa faci o asemenea afirmatie absolut ridicola dar si infama?
Din toamna anului 2013 elevii de la Colegiul National I. L. Caragiale,(unde profesez de 30 de ani,au inceput sa citeasca
operele sadoveniene (recomandate) editate si publicate de catre Editura MIHAIL SADOVEANU.
Doresc sa afirm, aici in public: cartile editate de Editura MIHAIL SADOVEANU sunt incomparabile (d.p.d.v. grafic si calitativ d.p.d.v. hartia folosita) cu maculatura oferita de catre editurile care au inundat piata,pana in anul 2011 !!
M.Istrate, profesor de limba romana la
Colegiul National I. L. Caragiale,Bucuresti
Daniel StPaul vs Sadoveanu ‘s Terminator seria IV
Acest Postac Anonymous „aruncator de vitriol”face parte din categoria “mercenari retorici” sau haters-ilor nevindecabili.
„Mercenarul retoric” vesnic „Tristul Complexat”
ascunsi în anonimat comod,aruncand cu hârdaul de fecale cand ceva nu-i place (ma rog gusturile nu se discuta la scatofagi).
-„The Sadoveanu Destroier” s-a alarmat ptr. ca un tanar profesor universitar ,un specialist in opera sadoveniana,dar mai ales facand parte din tanara generatie de dupa 1989 ,cu numele de Prof.univ si critic literar Paul Cernat,si-a permis sa atraga atentia opiniei publice romanesti , ca noi romanii,trebuie sa fim ferm constienti ca avem un tezaur cultural fara pretuire dar si de neinlocuit :”Opera sadoveniana” !
Oooops,shit a explodat hater-ul de furie!:”Modieux ce’est pas possible-Cronica lui P.C. trebuie arsa pe rug”…;deci sub Scutul unui Avatar,incepe sa scrie cu ” cerneala tastaturii imbuibata cu vitriol”scuipa zilnic din spatele Avatarului un ” Cultural genocide or cultural cleansing” marca Talibanilor G.D.S..
Este oricui clar ca Daniel StPaul nu a citit nimic din Sadoveanu;deci nu-l cunoaste;dar are pareri scurte,luate la modul Copy&Paste din jurnalele bulevardiere EVZ si ADEVARUL doua fitzuici ordinare conduse de bishnitzariii massmediei mioritice dâmbovitene.
Nici un ziar intelectual de elita ( putine la nr.din pacate) nu si-a permis sa-i constate valoarea lui Mihail Sadoveanu.Trebuie sa fii inconstient,dobitoc,sau un rauvoitor cu ochelari de cal, sa nu accepti ca Sadoveanu este unic in literatura noastra romana!
Ai minimaliza importanta lui Sadoveanu este un act de micime,sau tipic Gica Contra :care-si da pe sub masa cu stangu-n dreptu’ ,uite-asa de ciuda..
O victorie pentru posteritate:D-l Profesor universitar si un excelent critic literar al noi generatii post 1989 a deschis drumul adevarului cu privire la importanta indiscutabila a operei sadoveniene!Sadoveanu este Balzacul nostru ca vor cainii sau nu!
Inchei cu o parte din discursul Acad.Eugen Simion cu ozaia inmanarii titlului de „Doctor Honoris causa”:
“Ce fel de constiinta am eu de critic literar cind vad ca Sadoveanu, de pilda, este scos din manuale si marginalizat si nimeni nu mai vrea sa vorbeasca despre el.
Fratilor, este o prostie, Sadoveanu este urias. Bun, el a scris niste carti regretabile, foarte regretabile, bun, spunem despre asta, dar dincolo de asta Sadoveanu este un continent, un mare creator de limba, este in proza noastra ceea ce este Iorga in istorie. A reconstituit universul nostru. Trebuie si ei aparati”.
Hienele tinere de astazi,spalate la creer de catre cei ‘Trei Diferenta dintre geniul Sadoveanu si haters ca Daniel StPaul,este:
Geniile au limita……
“Never argue with an idiot. They will drag you down to their level and beat you with experience.”
? Mark Twain
Da, ca intre gentelemani…(cum era aia cu cucosul gentilom?). Sa ne intelegem pina la caput/is dara: chestia „cotiturii mele” se poate documenta cetind mai jos nr.117147 JH (reprezentantele imputatului, bag seama) si ce am scrijit eu dupa la 117155.At your service.
St Paul&lucid: D’accord gentlemen, Sadoveanu ”rămîne ca scriitor”cu ce-a produs pînă-n comunism. Paul Cernat ne-a propus o judecată literară, iar dv ați cotit-o către una morală. Uite-așa, neînțelegîndu-ne civilizat, am ajuns a cădea de acord. De unde-nvățătura veche – arta conversației este compromisul. Fair inough for me.
@InimaRea
Stimate domn, m-ați bunghit, iacă, nu mai pot ascunde: e, într-adevăr , “ceva de familie”…( atît cea de sînge cît și cea de suflet -fac un efort să nu zic cea spirituală, că să nu froasez oarescari induhovniciti ce s-ar prileji-). N-am cercetat cîți ceahlăi se vor fi prenumarind în așa înrudire lărgită, ce știu, cîtuși de puțin, sigur e că întru ea mi s-a arătat că nu te faci frate cu Cela ca să treci punți a căror existență-i, oricum, mai mult discutabilă.
Altminterea, ne înțelegem ca babele surde . Sadoveanu scriitorul a încetat să existe după ’44, i-a supraviețuit vreo saptesprece ani un oportunist pe care reușita literară îl mai machiase nițel pînă atunci (poate vedeți ce trenuri a lăsat să-i scape în “civilie” în tot lung de viață nu prea scurtă). Știu că sînt un reac în vremile aste de lumină și deschidere în care, de-o pilda, păunestii sînt (tot) grandiozi aezi, iar vlazii, înțelepți, curajoși pînă în prăsele eroi de țară veghetori-apărători. Nu că m-ar munci pînă la insomnie , hazardez, totuși: vă simțiți înălțat în compania cuiva care face din Enescu un trepăduș collabo și din Mishenka un om nevinovat om săriman ?
@InimaRea: le cam incurci cu cronologia. Mostenirea aia e produsa INAINTE de a-l fi straluminat lampa lui ilici stalinista.
St Paul: Pare c-ați avea ceva personal cu Sadoveanu. O fi vreo poveste de familie. Dac-așa a fi, e la fel de convingătoare-n discuția asta ca și catrenul plin de draci al lui Păstorel care, tot așa, a avut și el oarece răfuieli cu Sadoveanu.
Dar, că veni vorba de Stalin. Mareșalul Antonescu a respins cererea lui de a capitula necondiționat – pe cînd încerca să iasă onorabil din război – și-a comentat apoi: Numai un nebun și-ar da armata pe mîna inamicului. Ei bine, s-a găsit cine s-o dea – Mihai I de România, care-a și fost decorat de Stalin – pentru asta – cu cea mai înaltă disctinție sovietică acordată unui străin.
Sînt strîmb și judecînd drept, Sadoveanu a fost un monstru pe lîngă Mihai I de România.
Știu că-i pe patul de moarte – și că se-ncaieră majestățile celelalte la căpătîiul său – dar nu-i putem cere imortalitatea, nici reproșa longevitatea. Însă, poate băgăm de seamă că, după ”soluția regală”, a venit și ”soluția Sadoveanu”. Care-a lăsat o moștenire culturală care va dăinui – de va mai dăinui chiar nația asta a noastră.
Asa deci, Orwell e cu noi, ignorance is strength… (bliss, si mai bine); daca n-ar fi de un trist penibil, vinatorul Misha -un brav biet om (mai ca iti vine sa zici „baiet”) cu onoare si scapari de tandru, grijuliu familist-, ferocele collabo , in mirsavia lui, ii cinta lui Stalin si-apoi isi lua talpasita, spre bine, merci (si asta nu-i doar de-aci, de subsol, emana si de la universitari televizuali); ah, istoria, cea mai frumoasa poveste!
„din înălţimea intelectualităţii”
Mişună lumea aceasta de pe-aici de sus şi de jos, din înaltul intelectualităii şi din subsolurile
comentatorilor propagandişti de şcoală veche şi reciclaţi cu ştaif orighinal nou-ideologic,
şi nu numai, care dau lecţii de cum cică omul cu pistolul în ceafă n-avea de-alege.
New-Tovărăşeilor, au existat nu puţini români care au avut curajul de-a alege,
cei mai mulţi au devenit mutilaţi şi cu inimaREA ,
mutilînd fără milă tot ce mişcă, nu mişcă şi pînă şi azi ceea ce nici nu mai există.
Tovărăşeii cu inimă REA nu doar în frunte,
veghează şi scornicesc argument-raţionamente bestial piteştite denaturînd-torturînd-nimicind cele mai simple şi Esenţial banale-Adevăruri,
în superba splendoare a Schimbării la Faţă a Comunismului în Post-Comunismul triumfător
cel şi mai evident diabolic pervers halucinant incredibil.
Cît despre ceea ce au făcut oameni ca Sadoveanu devenind complici cu cei mai mari criminali ai omenirii, deci asasin la rîndu-i, nejudecaţi nici astăzi,
ce sens ar mai avea o discuţie-un dialog o polemică cu cei de-alde,
mai mascate sau mai puţin camuflate
tot felul de inimiRELE şi „inteleghente” ?
P.S. zice unul zis InimăREA că cică „anticomunismul incurabil lasă sechele”, dar oare ştie dînsul cîte crime, dezastre şi sechele au lăsat şi lasă în continuare Comunismul şi post-comunismul de care tovărăşelului nici nu-i pasă, căci de-astea nu i s-a lăsat deloc şi nici nu s-a lăsat în niciun fel continuînd cu farmec să le propăvăduiască prin ricoşeuri măiestrit-piteştite tot ascunzînd-explicînd-scuzînd-amalgamîndu-le fără ura aceea proletară de clasă atît de natural-excepţională şi „benefică” : URAAAAAAA !
Despre gusturi ne-au fost instruit scoalele ajutătoare că nu-i a disputa. Drept care putem , rațional, lesne, înțelege și coprofagia*. Ca orice mitic (accent ad libitum) demiurg (artistic, în speță) scriitorul reparat moral mai sus, în ipostaza sa de om ca toți oamenii, a fost, eminamente, vinator și culegător, lucru de notorietate. Cine alege nu culege, dar și reciproca dă bine :cine culege nu alege, că de ce să te “complici”? Așa cum este -sau a fost – o Nuestra Senora de los Pobres, așa și în hagiografia noastră literară ne e dat Conul nostru Mihail al Obiditilor, Umilitilor și Ofensatilor vieții . Și de ce ne-am minuna că mulți i se roaga?
Cu glamoarea, imi vine-a zice, ii așa : a one night’s stand is not gonna happen doar fiindcă sîntem junghieti de complimentardism. Și, oarecum paradoxal, admit, de bună voie, că în autobiografia mea surda-i în locul sonorei (clamoarea, dară ) și, pilduitor, la o “comemorare aniversară onomastică”, dau glas catrenului păstorelesc adresat nasului michelesc de actuală dezbatere: ”De ţi-ai face testamentul, Tu să nu-mi laşi mii de franci! Naşule, să-mi laşi obrazul, Ca să-mi fac din el bocanci!” (la care, din delicatețe, făceam pînă acum doar marginală trimitere).
*Experti în domeniu (fair, free and impartial, cum se zice la BBC) ne asigură că, pe vremea cînd scriitorul vizat primea spre fumat pachetul coprocultural, surgeon-ul general nu era mandatat să-l prevină pe omul cu același nume că coprofagia e intens dăunătoare sănătății scrisului ; asemenea, că omului în cestiune nu i se prilejise a-și încălța ochelarii pe ochii minții (că doar de unde cei ai simțirii în vremi de restriște?) ca să ceteasca însuși.
@InimaRea: ia fa numai o comparatie Blaga-Sadoveanu, intre ei fiind o oarescare diferenta de nivel intelectual, ca sa nu zic de educatie ardeleneasca versus sholdoveneasca. Pana si Arghezi a rezistat aproape 10 ani, desi si el scrisese in celebrul volum ne-reeditat – oare de ce? – pana astazi Vomagiu „regelui culturii” in vara lui 1940. Sadoveanu a vazut „lumina” stalinista imediat dupa glorioasele fapte ale eliberatorilor impotriva amaratilor de civili romani din toamna lui 44 – cam devreme, nu ti se pare?
Ce bine faceti stimate d-le Profesor universitar Paul Cernat ca nu raspundeti „celor turbati” care auzind de Sadoveanu au inceput sa faca spume la gura!Aceste specimene,ipochimene,….. , pana acum erau linistite,deoarece nu s-a mai
scris nimic frumos,inteligent si elevat despre cel mai mare scriitor al neamului nostru romanesc:Mihail Sadoveanu.
Culmea este ca din toate breslele de intelectuali:Oameni de stiinta,medici,muzicieni etc ,niciuna dintre aceste bresle nu l-a
atacat mai mult pe Sadoveanu decat…..breasla scriitorilor,cea mai parsiva breasla de intelectuali existenta in Romania!
C.I.Parhon a fost muuuult mai puternic decat Sadoveanu si a stat in scaunul de Presedinte al M.A.N.-ului 4 ani de zile!!Nu a fost pus la zid niciodata de catre breasla oamenilor de stiinta,din contra a fost si este tratat cu onoare si respect! George Enescu a fost candidat la Dorohoi pentru BPD ,a fost Seful sectiei muzicale ARLUS(!!) si intre 21-23-aprilie 1946 i-a cantat la Moscova lui Stalin!
Dupa care si-a luat talpasita si s-a stabilit „bien merci” la Paris….ooooops!Interesant insa
este faptul ca breasla muzicienilor nu l-a tavalit in rahat Pe Enescu,cum a facut toata breasla scriitoriceasca de dupa
1990 cu Sadoveanu…;afirmtoata,deoarece nici acum dupa 27 de ani cei din USR sub tutela lui Manolescu,nu au luat pozitie impotriva minciunilor si detractorilor lui Sadoveanu:Tac,tac sa nu-si piarda cei 200 de arginti solda…….
Sadoveanu a fost om, de aia a gresit: Camus, Jean Cocteau, Céline, Marguerite Duras, Sartre, Louis II de Monaco , Hergé creatorul lui Tintin, Dali , Paul Valéry, Fr Mittérand ….. etc, etc;au facut la fel si cum personal mi-a spus Mitzura :Tata ne-a spus „.A trebuit sa ma dau cu ei altfel muream de foame eu si voi toti,tu si familia mea” ;Sadoveanu avea insa de hranit 8-9 copii….
In 1952, Arghezi la propunerea lui Gheorghiu-Dej, distins cu premii si titluri, ales academician, sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. A ajuns sa se bucure de mari avantaje in regimul comunist scriind cu mana lui”opere proletcultiste”!In ce mod trebuie judecate volumele tributare contextului proletcultist
„1907” „Peizaje” (1955) şi „Cântare omului” (1956), comparandu-le cu „Mitrea Cocor” al lui Mihail Sadoveanu în (1949) sau a lui Camil Petrescu în romanul neterminat ” Un om între oameni (1953-1957)”…?!Dar acestia nu au intrat in tirul detractorilor postdecembristi,tapul ispasitor trebuia gasit si l-au gasit :
Iubitorul de evrei,Komunistul,Masonul,Nesatulul,Hraparetul,etc,etc, Din cauza lui Sadoveanu a trebuit sa scriem si noi articole lingusitoare lui Dej si Ceausescu,Sadoveanu criminalul care a executat personal legionari,porci mistreti s.a.m.d.
Culmea este ca nici dupa aproape 30 de ani de la „lovilutie” nu s-au desteptat romanii pentru a-si da seama ca SADOVEANU este un bun national al nostru,al romanilor!
Ca vrem sau nu,noi astia care traim acum,opera lui Sadoveanu va dainui peste secole !Ca atare trebuie sa ne trezim la realitate sa o conservam cu sfintenie!
Astazi hienele neputincioase incearca sa sfasie atat imaginea lui Sadoveanu cat si opera lui!Un lucru de condamnat si demn de numit:Talibanism cultural!
In timp ce noi romanii il desfiintam pe Mihail Sadoveanu si totodata minimalizam importanta Operei Sadoveniene (cum miticii impotenti d.p.d.v. inspiratie literara) westul incepe sa-l descopere,din nou pe Sadoveanu!
Acum doi ani de zile in Italia o editura universitara de la Roma a publicat BALTAGUL de Mihail Sadoveanu in limba italiana,cerut de catre universitatile de la Torino si Florenta!!!!
Iar mai nou dragi detractori sadovenieni,sa nu va intristati va rog: Editura pariziana de renume Editions Rue d’Ulm pe data de 22 noiembrie va publica romanul istoric sadovenian „Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda” in limba franceza cu numele de ” Le Règne du Prince Douca,ou Le Signe du Cancer”.
Primul roman istoric sadovenian din seria celor 7 romane istorice ale lui Mihail Sadoveanu,care vor fi traduse in limba franceza,in timp ce in Romania nu mai sunt recomandate copiilor nostri de catre Procurorii morali talibanezi..!Este crima culturala nationala…?!Nu stiu.Viitorul insa isi va spune cuvantul,iar urmasii nostri nu ne vor ierta….
P.S.A sa nu uit:ICR-ul institutia de muls bani a unor bine cunoscute personalitati din Romania,nu a contribuit cu 1(un) leu ptr traducerea romanului istoric sadovenian!Editura din Paris si-a asumat si isi asuma in continuare toate costurile de finantare ptr editarea integrala a celor 7 romane istorice ale lui Mihail Sadoveanu.
Au inebunit francezii oare…?!
Drept să spun, mi s-a luat de atît anticomunism incurabil. Mai curînd, din cauza sechelelor pe care le lasă – unde tot ce-a fost comunism pute. Și cui pute? Cui l-a trăit și cui nu l-a trăit – minune divină! Ori, cum ar spune prietenul meu Mihai Rogobete, tribalizare curată, unde miturile fondatoare al minciunii familiale se transmit negreșit peste generații, cultivînd ura pură – fără obiect, doar din repect pentru înaintași.
Bine-bine, urîm comunismul dar de ce le urîm și victimele? Sadoveanu, bunăoară – a fost o victimă a stalinismului – lucky loser, dacă așa vreți. L-au condamnat legionarii – și a scăpat cu viață ascunzîndu-se. Ei, de bolșevici n-avea a mai scăpa dacă tot rămăsese în țară. Eu nu pe vajnicul @lucid vreau să-l întreb – c-are fibră de martir – ci pe glamorosul @St Paul: Ai pistolul la tîmplă și ai de ales – trage ori treci în rînduri. Ei, ce zici că faci? Mori pentru libertate, este? A se slăbi!
Celor care doar de la ăi bătrîni și porniți știu de-atunci, le spun atît: Bolșevicilor, le puțeau intelectualii. Ca să-i poată măcelări, i-au trecut la burjui (”mic-burhez” – mai tare și ca fascist). E simplu de ce – nu puteau fi intoxicați cu-nvățătura stalinistă. Aia era pentru idioții utili. Așa că, dacă nu-ți doreai moartea și erai marcat cu ”mic-burghez”, trebuia să devii util – adică idiot. Dacă te ducea capul și știai că așa-i în revoluții – prima fază-i sîngeroasă – căutai să ieși teafăr de-acolo. Apoi, se mai putea trăi.
O mică schemă contrafactuală: Credeți că dacă politicienilor interbelici li s-ar fi oferit alternativă, ”n-ar fi colaborat”? Oricum, nu-i așa contrafactuală fiindcă, pe alocuri, au fost păstrați unii mai norocoși ori mai puțin vinovați în ochii Dejilor – și și-au făcut datoria față de patria popular-democrată.
Încă una și-atît: Sadoveanu, Călinescu, Ralea etc nu s-au salvat doar pe ei de la GULAG, dar i-au mai salvat și pe unii confrați să nu moară de foame pe model Bulgakov.
După mintea fioroșilor anticomuniști de Haloween, bine-au făcut legionarii că l-au asasinat pe Iorga, că cine știe ce coadă de topor comunistă mai ajungea și ăla!
” Un eseu de mare ținută exegetică, care îl tratează pe Sadoveanu în dimensiunea lui titanică. Și ceea ce-i de remarcat în plus e că o face un critic literar cu vârsta de 45 de ani!
Reproduc (empatic) o frază concluzivă din acesta:
„Nici unul dintre prozatorii noștri n-a cunoscut mai intim România „profundă“, o terra incognita pentru modernii urbani (care nu vor s‑o accepte nici azi). A venit timpul scrierii unor cărți care să-l scoată pe Sadoveanu de sub malpraxisul didactic bătrînicios-triumfalist și al propagandei iconoclast-ignare”.
Gheorghe Parlea
@Jordan Herford: „comemorarea a 137 de ani de la nasterea marelui autor” – gura pacatosului….Asa este, suntem milioane de romani indopati in scoala cu de-alde Mitrea Kukooor, Nada Florilor sau Nicoara Potcoava care-l COMEMORAM nu-l ANIVERSAM pe Sadoveanu. Saracu 33, simplu membru al marii adunaturi nationale paukerist-dejiste! Oare doar simplu? Eram copil in clasa I-a cand, locuind in Panduri mergeam pe platoul Academiei Militare la ceremoniile depunerii de coroane de catre sefii de stat straini (inca nu-si ridicase ghitza-jeg cavoul din Parcul Carol). Il tzin perfect minte pe Sadoveanu cu pardesiu lung bej si palarie cu boruri largi dominandu-l prin statura pe indonezianul Sukarno. Simplu membru….
Incolo diagnostic perfect pus de @InimaRea: Sadoveanu e ilizibil astazi, are statut de mumie.
Catre Dl. Herford. Am vazut asa-zisa editie Sadoveanu pe care o scoateti dvs. Este o editie necritica lipsita de valoare.
Informatiile despre dvs le am de la Editura Fundatia Nationala care spune ca a incercat de ani de zile sa negocieze cu dvs tiparirea operelor lui Sadoveanu dar nu a fost posibil. V-am vazut si in diverse emisiuni tv cum va manifestati si sunteti penibil. Nu mie ar trebui sa-mi fie rusine, ci dvs care faceti o afacere nerusinata din tiparirea operelor lui Sadoveanu. Nu am lectii de primit de la dvs. Bunicul si tatal meu au fost in relatii cordiale cu Sadoveanu, Deci eu discut de la alt nivel. Nu ma cobor la nivelul dvs. Am si autografe Sadoveanu.
Cred că mi-aș fi văzut de ale mele citind cîte pe astă pagină dacă n-ar fi fost să mă împiedic de o “reparație morală”…Or, morală, e vorba care nicidecum nu trebuie scăpată à propos de Sadoveanu –omul-, așa cum nu vorbim de pușcă în casa puscăciosului … Despre opera lui Sadoveanu, cei ce s-au aplecat asupra-i sînt unanimi: cea de dinainte de 1944 (despre care nu e niciodată inoportun a se vorbi) și cap’doperele de după. Fibra morală a omului Sadoveanu, însă, a dovedit o necurmată consecvență, așa încît pingelitorii puteau conta ea, în orice vremi, ca material pentru bocanci (a se vedea Păstorel).
Despre viață și operă, așa…
Eminescu : Te salut, mică Romă !
Sadoveanu : Te salut, Moscovă a neamurilor pe care le-ai salvat!
Cervantes, trăgând spre șasezeci de ani, ni l-a lăsat pe Don Quijotte.
Sadoveanu, trecut de ani șaizeci, ni-l dărui pe Mitrea, Mitrea Cocor . Și, da, aștept reeditarea în condiții de “grafică
excepțională” a romanului omonim (precum și învierea morților și viața veacului ce va să vie…)
Paul Cernat: „o victimă predilectă a legionarilor. Aceștia îi ard cărțile în piețe publice” – care e referinta? S-au ars carti in Romania inainte ca ex-marele maestru sa ocupe postul de SEF AL STATULUI cand s-au topit zeci de mii de volume daunatoare luminii de la rasarit?
Cat despre execrabilul profil moral al omului a se vedea ce spune Mircea Dinescu despre sfarsitul lui – ginseng-ul chinezesc si cum l-a folosit, dovada ca Dumnezeu nu bate cu biciul.
M-a amuzat mereu succesul ”canonic” al caracterizării călinesciene, la adresa personalității strivitoare a lui Sadoveanu – Ceahlăul prozei românești. De ce nu Giumalăul ori Rarăul? Ca să-mi vină mintea la cap, apoi, și să-mi dau seama că e ceva majestuos-montan la Sadoveanu dar nu ca la Călinescu ci ca la Thomas Mann – Muntele magic (Muntele vrăjit, după ediția citită prima oară de mine). Înainte de a fi impunător-montan, Sadoveanu este magic-muntos – în linia tibetană de-nțelegere a lumii. Ori, mai curînd, persană, a adorării lui Mytra. Dar mai-nainte de asta, e vînător-culegător – ipostază primordială a umanității. Din perspectiva spiritualității revelate de contactul nemediat cu ”Mama Natură”, Sadoveanu e din sursa magică a unora ca Faulkner, Marquez – ucenici-vrăjitori concurîndu-l pe Marele Ziditor la nașterea lumii.
Paul Cernat plătește firesc tribut călinescianismului critic-literar, susținînd asta: De la tatăl său cu obîrșii gorjene, bătrînul avocat Alecu Sadoveanu, n-a moștenit, cum credea Ralea, spiritul pandur, ci latura occidentală a personalității, pragmatică și sceptic-voltairiană. De la mama sa, tînăra Profira Ursaki – atașamentul față de gîndirea tradițională, magico-mitică, față de omul arhaic și față de „umiliții și ofensații vieții“ (încheiat citatul). De unde, poți fi genetic voltairian dar și tradiționalist ”paseist”, în același timp. Cert e doar că – da – poți fi genetic magico-mitic, c-altfel n-ai cum deveni povestitor – unde ”poveste” este carte de căpătîi a omenirii. (Cum o vede Thomas Mann, în poveștile spuse-n jurul focului, de păstori nomazi din pustia asiatică. Povești adunate apoi – sugerează el – în Cartea Sfîntă – Vechiul Testament. La Iosif și frații săi, mă refer).
Marea problemă în dreapta judecată a operei sadoveniene este bariera lingvistică, nu recitirea în cheie modernă. Cum ar veni, lectura în sine, iar nu relectura. Cum bine zice Paul Cernat (cu ” inconfundabilul stil liric-cermonios cu parfum arhaizant (forjat la școala cronicarilor moldoveni, a cărților populare și a lui Ion Creangă)” Sadoveanu este ilizibil azi. Fiindcă șartul povestirii pretinde imensă risipire a timpului – valuta forte a vremii noastre moderne. De aceea, Sadoveanu este obiect de muzeu al literaturii, la fel ca orice mare povestaș al lumii, de la Homer încoace. Și tot de-aceea, e de arătat omenească înțelegere limitelor omului (comun) de azi, ca dintotdeauna – mereu sub vremi. Cînd se ridică unul deasupra vremilor, e direct deasupra norilor, ca semețul Ceahlău (Giumalău etc) căutînd și găsind acolo razele soarelui ascuns vederii celor mulți și obidiți. Gestul prometeic – de a-napoia semenilor lumina ascunsă – e de o vanitate insuportabilă pragmaticilor noștri contemporani.
@MIHAI REFERITOR LA ” PS zapacitul ala care zice ca e nepotul lui Sadoveanu a blocat toata reeditarea operei. Copiii il citesc pe Sadoveanu pe carti tocite, dar reeditari – nema.
Trezeste-te te rog la realitate.’Zapacitul” publica din anul 2013 opera sadoveniana in conditii grafice exceptionale si nu „pe carti tocite”,se vede de la o posta ca esti rau intentionat/ta si nu esti la curent cu realitatea.Acesta este link-ul Editurii MIHAIL SADOVEANU :www.mihailsadoveanu.com
By the way ” HAIA SANIS” care a fost interzisa in epoca Ana Pauker va vedea in curand lumina zile si a tiparului.Din 1990 si pana in anul 2017 nici o editura,din acelea care se vaita ca nu mai pot publica din cauza ” preturilor de autor exagerate” nu a dorit sa publice „HAIA SANIS” deoarece nu era si nu este recomandata de catre Apostolii din Comisia curriculara a Ministerului Educatiei.
@ANDREI Va raspunde „dementul” pe care-l acuzati infam si pe nedrept,fara a avea cea mai mica dovada ca ” dementul cere sume fabuloase editurilor”…!Va rog sa dovediti acest lucru si va voi recompensa cu suma de Euro.1.000 (omie)!.
Dupa Auditul Contabil intentat editurilor care au publicat opera sadoveniana pana in anul 2011,s-a constatat ,fara exceptie ca toate editurile nu si-au respectat angajamentele contractuale,tiparind pe rupte de 10 ori mai mult cat stipula contractul si cel mai trist ,neplatind 1(un)leu detinatorilor legali de drepturi de autor ce rezultau din publicarea operei sadoveniene.
A urmat si lucrul firesc:”Dementul” a infiintat (nevoit) in anul 2013 Editura MIHAIL SADOVEANU!
Din acest an Editura MIHAIL SADOVEANU a inceput sa publice operele sadoveniene intr-o grafica exceptionala,cum nu s-a mai facut din anii 70.Am primit suficient de multe complimente de la edituri de renume din Romania,pentru a fi convins ca sunt pe o cale buna:Copii din Romania vor avea in mana carti de o calitate exceptionala si nu tiparite pe hartie de closet,cum au fost tiparite pana in 2011,aceasta din motive de cat mai mult castig !
In ceea ce priveste acuza total neserioasa si nefondata precum ca „Operele integrale ale lui Mihail Sadoveanu nu pot aparea nici acum intr-o editie critica actualizata,de pilda in seria „Opere Fundamentale” coordonata de Prof Academician Eugen Simion ,este o minciuna ordinara!
In anul 2016,in vara,m-am intalnit cu d-l Eugen Simion pentru a discuta faptul trist ca nicaieri in Romania nu s-au aniversat 55 de ani de la moartea lui Mihail Sadoveanu.D-l Profesor Eugen Simion mi-a promis ca o sa initieze dansul intr-o aula a Academiei rOMANEA,un eveniment pe aceasta tema.Printer altele mi-a povestit despre intentia dansului de a edita si publica pe Foita de Biblie seria de romane istorice.L-am intrebat:-Si ce va opreste sa faceti acest lucru?Raspunsul a fost” Stiti ca noi,acum stam cam prost cu finatele,etc,etc,…}.I-am raspuns spontan si fara nici o ezitare: „D-le profesor,va dau spre folosinta materialul tipografic (Textul gata de tipar in Fisierele PDF) cat si ilustratiile grafice la cele 7(sapte) romane istorice,FARA NICI O OBLIGATIE FINANCIARA!
De atunci nu am mai fost contactat de catre d-l Prof Acad.Eugen Simion.
Stimate/Stimata anonim/anonima.A raspandi asemenea minciuni ordinare,lipsite de orice sustinere,inseamna lipsa de caracter!Sa va fie rusine!Doar atat!
Stimate d-le Profesor PAUL CERNAT,articolul dumneavoastra este o reparatie morala superba adusa lui Mihail Sadoveanu la comemorarea a 137 de ani de la nasterea marelui autor.
Pe aceasta cale Familia Sadoveanu va multumeste sincer si din inima pentru acest omagiu neasteptat de frumos adus in cinstea marelui autor al neamului nostru roman:MIHAIL SADOVEANU.
Keep up your good work!Chapeau
P.S.Va rog cu respect sa-mi permiteti o mica rectificare cu privinta la acuzele aduse lui Mihail Sadoveanu in ceea ce priveste „Semnarea de sentinte de condamnare la moarte”.
Mihail Sadoveanu,personal nu a semnat niciodata si nici nu putea sa semneze o „Sentinta de condamnare la moarte” deoarece nu avea aceasta functie si rol politic.
Adevarat insa este faptul ca a semnat,impreuna cu alti membrii din Comisia de Gratieri din cadrul MAN ,respingerea cererei de comutare a pedepsei capitale cu inchisoare pe viata!Lucru bine-nteles dictat „de sus” precum bine se stie.Iar cel implicat in proces a fost grupul de legionari parasutati de catre CIA antrenati in Franta,pentru a initia acte de terorism pentru a rasturna regimul comunist din RPR.
Din pacate multi foarte multi fac aceasta confuzie in a amesteca „Semnarea unei condamnari la moarte” (Pe care numai Tribunalul Militar putea sa o dea) si a semna o „Respingere de comutare a pedepsei capitale in una pe condamnare pe viata”.!
Sa nu uitam ca Regele Mihai von Hohenzollern a refuzat personal sa semneze cererea de comutare a pedepsei capitale a lui Ion ANTONESCU!Era totus Rege…….!
Iar Sadoveanu,a fost numai un scriitor,simplu membru al M.A.N, pana la moarte,care facea parte dintr-o comisie fantoma,deoarece sentinta era deja data!
Vă mulțumesc, domnule Paul Cernat. Așteptam de ceva vreme un astfel de articol despre Mihail Sadoveanu. Din punctul meu de vedere, este cea mai corectă și reală prezentare a acestui scriitor. Un articol concentrat, dens, cu o viziune echilibrată asupra omului Sadoveanu și a operei sale..
Foarte bun articol! Din pacate, Scoala ne livreaza un Sadoveanu care nu are nici o legatura cu opera – atat de vasta si de diversa – scriitorului. Un Sadoveanu care pune accent pe virtutile stramosesti si pe vitejie. Domnule Cernat, de ce nu scrieti dvs. Capitolul despre Sadoveanu din manuale? Daca l-ati scrie dvs, sunt convins ca elevii l-ar citi si iubi pe Sadoveanu, asa cum il iubesc pe Nichita Stanescu sau pe Camil Petrescu, autori prizati in liceele romanesti. Sadoveanu, asa cum bine spuneti in articol, are multe carti, complet ignorate de scoala. Intrebati vreun elev, sau chiar profesor, daca a auzit sau citit „Haia Sanis” sau „Mergand spre Harlau”. La fel de frumoasa este „Nunta Domnitei Ruxanda”.
Faptul ca unei oarecare profesoare nu-i place „Baltagul” n-are decat efect contrar. Lumea citeste „Baltagul” , oameni care nu l-au citit in scoala il citesc acum cu incantare.
PS zapacitul ala care zice ca e nepotul lui Sadoveanu a blocat toata reeditarea operei. Copiii il citesc pe Sadoveanu pe carti tocite, dar reeditari – nema.
Interesant articol. Din pacate drepturile de copyright ale lui Sadoveanu au ajuns pe mana unui asa-zis urmas, un dement care cere sume fabuloase editurilor. Rezultatul este ca operele integrale ale lui Sadoveanu nu pot aparea nici acum intr-o editie critica actualizata, de pilda in seria Opere Fundamentale coordonata de Eugen Simion. Acest individ ar trebui pus sub interdictie ca iresponsabil.