Silvia Lemus, soţia lui Carlos Fuentes şi Paul Auster cu medalia „Carlos Fuentes“
„Evoluţia totală a poeziei engleze a fost posibilă datorită francezei. Stevens scrie că «franceza şi engleza formează o singură limbă», cînd un poet se apleacă asupra altui poet, dintr-o altă ţară (şi de altă limbă), ceea ce face este să caute inspiraţie, ceva ce nu găseşte în propria limbă şi în propria literatură. Aceasta înseamnă că doreşte să se elibereze de limitele propriei culturi, din impulsul de a crea ceva al său îşi însuşeşte ceva străin pentru a se întoarce la ceea ce îi este propriu. În orice caz, noi, autorii, ne aplecăm asupra altor autori pentru că întotdeauna pornim de la ceva, nimeni nu poate porni de la zero, îi citim pe alţii pentru a găsi lucruri care să ne ajute în propriul nostru demers.“
„Legătura dintre Larbaud şi Whitman este foarte importantă, Larbaud a dorit să inventeze o poezie, iar eu citez «pornind de la toate rasele pe care le putem întîlni într-o ţară, unde putem descoperi exoticul Cine ar putea scrie ca Whitman, ştiind că există o iresponsabilitate comună şi veselă, care, în final, îi lipseşte şi lui Whitman?». Scriitorul francez era conştient de toate aceste carenţe, de aceea, pornind de la Whitman, putea crea ceva diferit, o variantă franceză, ceva total diferit, ceva complet specific sieşi.“
Ana Blandiana alături de Viorica Pâtea şi Sylvia Colombo
„Vorbim despre faptul că cei mai mari poeţi de la începutul secolului al XX-lea, Larbaud şi Apollinaire, ar putea fi văzuţi drept replici tranzitorii a ceea ce Whitman deja făcuse, e adevărat că fiecare avea preocupările sale, şi erau într-o mare măsură captivaţi de energia unor poeţi din secolul al XX-lea, din aşa-numita şcoală de la New York: Frank O’Hara şi John Ashbery, ambii
fiind francofili cu siguranţă.“
„Eu simt că sufletul lui Apollinaire a zburat deasupra oceanului după moartea sa în 1915 şi mai apoi, dorind să sălăşluiască în mintea lui Frank O’Hara, căci elementele care-i unesc sînt uluitoare şi chiar neliniştitoare: dragostea lor pentru poezia urbană, faptul de a trăi înconjuraţi de pictori radicali: Apollinaire de cubişti, iar O’Hara de către expresioniştii abstracţi. În plus, ambii au murit de tineri.“
„Apollinaire a fost primul scriitor cu adevărat modern, este printre primii care se lasă fascinaţi de invenţii şi se simt ca acasă printre avioane, automobile, poduri, turnuri.“
Traducere de Silvia DUMITRACHE