***

Doresc sa povestesc aici si acum plimbarea pe care am facut-o cu Gellu in Bucuresti, pe Bulevardul Marasti, in ziua de 17 iunie 2001, in jurul orei 16. Aterizasem la Bucuresti cu citeva ore inainte, si reusisem in sfirsit sa trecem cu bine, impreuna, peste hirtoapele trotuarelor de pe strada Aviator Petre Cretu, cind Gellu imi arata, pentru prima si unica oara, cu un gest neobisnuit de firesc, terenul unde jucase rugby in ultimele clase de liceu, iar apoi, ceva mai departe, insa necrezut de aproape, chiar pe trotuarul unde ne gaseam. Institutul Agronomic unde predase o materie greu de definit, timp de un an sau doi, pe la inceputul anilor 50. In directia opusa, biserica Casin, despre care, iar pentru prima data, isi aduse aminte, cu voce joasa, de persoane cindva sau cumva apropiate. In acel moment, am realizat brusc, ca o certitudine aproape fizica, ca totul se petrece, s-a petrecut dintotdeauna, intr-un spatiu extrem de redus, redus la esential, un spatiu concentrat, supus unei contractii constitutive. Si virtualizind spatiul, gemenul sau umanizat, timpul, parea sa se incolaceasca ca sarpele Ouroboros intr-o bucla perfecta. Concetrarea pina la disparitie a timpului mi-a fost narata de un vis in noaptea care […]