2000 de semne

Imi vine destul de greu sa scriu ceva despre anul care se pregateste sa incheie, iata, mileniul doi. Nu ca mi-ar fi teama sa nu esuez in patetic, in derizoriu sau in conventionalisme ieftine. In principiu, nu am nimic cu patetismul, derizoriul sau conventionalismul, fie el si ieftin. Pina una-alta, as putea sa scriu un text despre nimic sau despre orice, un ravas la sfirsit de mileniu, o chestie acolo. Un plugusor in stil Urmuz, ceva. O strigatura. Sau o compunere libera incheiata inevitabil cu: „Ce frumos a fost in anul 2000!“. Dar e tare greu sa scrii despre orice si despre nimic (au incercat si altii: Mallarmé, Flaubert…). In ce ma priveste, nu sint atit de ambitios. Anul trecut pe vremea asta, unii milenaristi se agitau in legatura cu venirea apocalipsei. Iata ca acum nevroza a trecut. Pina si apocalipsa electorala care se prefigura imediat dupa 26 noiembrie a fost aminata. N-a iesit Vadim, a iesit Iliescu, ceea ce, vor spune pesimistii, nu e decit e un fel de pregatire a terenului. Schimbarea prefixului (2 in loc de 1) nu a dus nici la blocarea retelelor de calculatoare. „Apocalipticii“ vor incerca sa ne convinga insa ca mileniul trei incepe […]