A dispărut sporul de 15% pentru doctorat
- 10-09-2009
- Nr. 491
-
Liviu CALBUREAN
- ÎNVĂŢĂMÎNT
- 8 Comentarii
Ce mai reprezintă în societatea românească actuală principiile? Ne preocupă efectele crizei economice, reducerea cheltuielilor în sectorul bugetar sau disponibilizările din administraţia publică sau chiar din învăţămînt. Sîntem gata să modificăm orice lege, dacă situaţia economică o impune. La om, la destinul său, la ideea de merit personal nu se mai gîndeşte nici un reprezentant al autorităţilor. Ca slujitor al catedrei, m-am ferit întotdeauna să fac referire la problematica drepturilor salariale ale cadrelor didactice. Aşa mi se pare normal, astfel fiecare dintre noi ar putea să-şi arate ataşamentul faţă de interesul naţional, lăsînd la o parte măruntele interese proprii. Am asistat stupefiat la spectacolul greu de digerat al genezei aşa-zisei legi a educaţiei sau a legii unice de salarizare în sectorul bugetar. Despre efectele nefaste (cel puţin ale primeia dintre cele două legi) vom vorbi, fără doar şi poate, în anii următori. Va fi atunci mult mai greu să revenim asupra unor reglementări, întrucît, aşa cum s-a întîmplat în cazul legii 128 din 1997 a Statutului cadrelor didactice, va fi nevoie de nenumărate actualizări, ceea ce va duce la necesitatea schimbării actului normativ mult mai repede decît s-ar putea anticipa. Nu mi-a venit să cred că sporul de doctorat […]
Pentru ce am muncit 14 ani? 14 ani in care fiecare concediu de odihna a fost folosit pentru intense cercetari efectuate (pe banii familiei) in Bucuresti. Am obtinut de curand titlul cu distinctia magna cum laude, dar acesta nu-mi va mai tine de foame. Prin urmare, nu-mi ramane decat sa sper ca miile de euro cheltuite pentru acest titlul sa fie de sufletul Guvernului Boc si al tov. presedinte!
logica e foarte simpla: ebola are de exemplu drepturi si sporuri pt ca a fost aleasa in mod democratic de prostime, un profesionist care lucreaza cel putin 3 ani la doctorat ca sa fie mai bun si sa faca mai multe pentru tara nu are dreptul la astfel de sporuri pentru ca in final doctoratele alea\’s pe \”banda\” si cei cu titlul de doctori nu reprezinta pe nimeni….
Atunci cand se acuza cu vehementa, si in anumita masura pe drept, doctoratele pe banda rulanta, cred ca se confunda nevoia de a responsabiliza conducatorii de doctorat sa nu mai accepte referate slabe, compilate si teze nerelevante cu necesitatea de a ierarhiza personalul didactic in functie de specializare. Solutia nu este sa se demotiveze complet cercetatorii, si asa lasati la periferia societatii indiferent de performantele lor, ci, dimpotriva, sa se inaspreasca sistemul de admiteri la doctorat. Cum sa ma raportez la aceasta aberatie legislativa, mai ales ca saptamana aceasta imi sustin teza de doctorat, dupa ani de biblioteca full-time si un an jumatate de izolare aproape completa pentru redactarea tezei, dupa ce am locuit in camine insalubre din strainatate, am calculat banii de mancare si xerox la asa-zisele burse oferite de statul roman? Ma simt, din nou, ca in copilarie, cand eram amuzamentul copiilor din vecini pentru simplul fapt ca citeam.
Nu exista sanse de redresare a unui sistem educational – depasit de situatie, de altfel – din momentul in care oamenii nu sunt stimulati sa se perfectioneze. Doctoratul implica niste eforturi intelectuale sustinute si niste cheltuieli importante – din partea doctorandului, desigur – pe care nu le va mai recupera niciodata daca nu i se acorda acel (meschin) spor de 15%. Faci doctorat, iesi in paguba – asa iti trebuie, ca sa te inveti minte si sa nu mai vrei sa te perfectionezi !!!!!!
Daca sunt atatia cu doctorate, de ce starea natiunii este deplorabila? Sa nu se mai dea atatea titluri de doctor cu usurinta, ca vedeti unde am ajuns. Multi din candidatii la doctorat sunt motivati doar de rotunjirea salariului – cunosc cazuri concrete – si nu de perfectionarea orizontului cultural sau de implicarea, de la inaltimea studiilor, in schimbarea societatii in bine.
Domnule L. Calberean,
Cu toate ca aveti dreptate cand spuneti ca asistam la o discreditare legala a insitutiei doctoratului in Romania prin nerecunoasterea celor 15% la salariu, discreditare ce, din nefericire, ii cuprind si pe doctorii merituosi ai tarii, „oficialii de la Munca si Finante”, cu scopul de a face economie in bugetul de criza al statului, au calculat bine. Ba chiar realist!
Stiti prea bine cum a fost inteles in Romania conceptul de autonomie universitara. De asemenea, cunoasteti cati insi din aparatul de stat au la purtator titluri de doctori. Bineinteles, obtinut in ultimii 20 de ani, de tranzitie clarobscura. De ce sunt atatia bugetari din instutiile publice ahtiati dupa doctorate? Sunt chiar atat de eruditi, savanti sau macar bine pregatiti? Ca sa nu fim socotiti prosti, hoti, pilosi de cei din jur. Scrie in CV ca am un doctorat? Sunt destept (sic!), merit pozitia pe care o am, „ciocu’ mic”.
Iar sefii marunti ai acestor granguri cu diplome (care nu fac cat o ceapa degerata in cercetare) au avut aspirantii identice in ultimii anisori, ajungand in situatia ingrata in care un procent semnificativ din bugetarii tarii (mai ales de la Centru) sa detina un doctorat la activ. Evident: si 15% la salariu! Sefii au asistat pasiv la inflatia de doctori, ramanand totusi lucizi cu privire la calitatea acestor studii. Nu mai e doctoratul in Romania ce era candva: nu e nici de elita, nici bazat pe munca asidua de cercetare, nici nu contribuie cu nimic original in domeniul de specializare, nici nu intra in piata de idei academice din Vest, nici gratuit nu e (cele mai multe sunt pe bani, iar locurile de la buget, cu bursa grasa aferenta, se dau cand pe merit, cand pe “simpatii”), nici nu spune ceva in Occident sa ai un doctorat la Universitatea din Pitesti (ecce!), nici, nici. Altfel, doctoratul romanesc este, intr-o proportie zdrobitoare, intr-un proces de discreditare acuta aici, in Romania, intre noi fie vorba.
Despre ce “taram al principiilor” vorbiti? Dupa ce, in ultimele doua decade, atatea nulitati si-au atarnat o diploma de doctorat pe peretele cu reusite personale, fara ca nimeni sa le puna la punct, cui ii mai pasa de efortul, de competenta, de tot ceea ce evocati Dvs. acolo, unei minoritati sterse?
De ce sa mai tinem un spor de 15% la salariu pentru ceva care nu inseamna nimic: maculatura, pastise grotesti, chiar plagiate, etc. Pe sute si sute de pagini.
http://www.petitieonline.ro/petitie-p58834054.html
Principii? In institutia in care lucrez eu (institutie publica) exista un important departament la conducerea caruia a fost numit un individ fara studii superioare (si pensionat!) in conditiile in care toti cei de acolo sunt supercalificati (doi dintre ei sunt doctori in filologie). Imaginati-va cum este sa lucrezi zi de zi intr-o astfel de atmosfera stalinista.