A trăi frumos

Niciodată nu eşti pregătit să întîmpini moartea, dar ceea ce s-a întîmplat cu Andrei Bodiu este, mai mult decît orice, o nedreptate, una dintre acele nedreptăţi pe care nu le putem pune decît între ghilimele, căci viaţa şi moartea nu depind, în cele din urmă, de noi. Andrei Bodiu era vitalitatea întruchipată, dar nu la modul bacanal. Combinaţia de vitalitate şi disciplină e rar întîlnită, şi multă lume, printre care şi eu, profită de ea cînd apare în drum. Gene­rozitatea şi simţul datoriei se manifestau ori de cîte ori organiza vreun eveniment sau reforma vreo instituţie – şi asta făcea mereu. Ştiu, sună ca şi cum aş vorbi despre un om politic. Deşi nu făcea politică, Andrei Bodiu ar fi fost un model pentru cei care o fac. L-am cunoscut ceva mai bine cînd am participat, împreună cu unii dintre colegii lui de la Facultatea de Litere din Braşov, la un colocviu la Tartu, în Estonia, dar îl ştiam deja de cînd fusesem invitat să ţin un atelier de traduceri în cadrul masteratului unui alt mare şi pe nedrept dispărut, Alexandru Muşina. Facultatea de Litere de la Braşov îi datorează tot ceea ce înseamnă instituţional – unul dintre locurile în […]