Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Abecedaur
Cîteva poezii şi desene din volumul recent apărut la Editura Brumar
A Cum i se dă unui străunchi, – rogu-vă: daţi-mi ascultare, căci un A mare-am să vă dărui înalt şi suplu, dar vînjos: litera A e un triunghi cam pîn’ la mijloc, după care se face un trapez, a cărui a patra latură, de jos, lipseşte, – pentru-a i-o trasa acestui toureiffelic A, cu dîra de argint ce-o lasă în urmă-i, molcomul culbec ce tocmai a ieşit din casă, din casa-n care niciun bec nu arde: dînsul, la lumină cînd iese, iese ca din mină. Cameleonul n-are, însă, cum are codobelcul, casă; şopîrla asta fi’nd constrânsă a-şi face casă dintr-un A, din care capul, pe fereastră şi-l scoate şi, cu limba-i lungă (mai lungă decît coada-i lungă şi tot pe-atîta de măiastră) ajunge unde vrea s-ajungă: la litera de după A. Ce legătură o fi, însă, între cameleon şi A? Eu cred că una foarte strînsă, de vreme ce Messer Brunetto ne spune-n cartea sa, Tezaur cum că acest minuscul saur reptil şi vermilingv (i. e. „cu limba-n chipul unui vierme“) şi care schimbă zeci de derme ca să nu ştii care-i a sa de-adevăratelea, – acest cameleon, după Brunetto Latini, s-ar […]
Domnule Octavian, un răspuns în doi peri ar fi acesta: abecedarele mă preocupă, deoarece încerc, de la o vreme, să ţin cursuri de alfabetizare.
Vă voi răspunde, însă, fără fente…
Ei bine, dacă,-n primul citat de dvs, predomina aerul („air”), în al doilea, acestui aer îi va fi luat locul aurul, să zicem. Acest „aur” este,-n ultimă instanţă, preţioasa pulbere auriferă din magica imagerie banuşiană.
Aurul poate fi, de altfel, aerian (adică volatil), iar aerul, ziceam, aurifer… Iată un vers faimos din Eminescu: „Argint e pe ape şi aur în aer.”
În ambele cărţi, altminteri, „aer” şi „aur” au un regim strict metaforic, – fie şi dacă, în ABECEDAUR (litera „A”), aerul îţi recâştigă sensul propriu, limba cameleonului fiind, ca şi, cuvântătoare, a noastră, după Alcuin, un „flagellum aeris”.
Când am scris ABC D’AIR, ABECEDAUR-ul era departe şi… deloc, – acest „deloc” privindu-mă pe mine, iar nu pe Tudor Banuş, care „mitiza”, aşa-zicând, literele, de la A la Z.
Scuzaţi-mă, dacă răspunsul e cam lung!
Domnule Serban Foarta, as vrea sa va pun o intrebare, Acum un an ati publicat la editura Vinea o carte, in limba franceza, ABC D’AIR. Acum ati dat la iveala, impreuna cu domnul Tudor Banus, o alta, ABECEDAUR. Exista oare un talc ascuns in titlurile acestea? In tematica, oarecum comuna, a acestor doua carti? M-as bucura sa primesc un raspuns din partea dumneavoastra.
Doamna, aveţi dreptate…
O anumită nonşalanţă face, în chip paradoxal, ca unele lucruri să dureze mult mai mult decât acelea întreprinse într-un regim de coerciţie şi crispare.
Mulţumindu-vă pentru vorbele bune, trebuie să vă spun că nu ştiu încă dacă volumul a intrat în librării.
Cel mai bine ar fi să contactaţi editura Brumar din Timişoara, – nr. tel. 0 2 5 6 2 0 3 9 3 4
Reconfortanta starea de „fara vre-un regret”, putini au asemenea sansa. Si chiar asta asigura nepierirea din alfabet…
Incepind cu titlul foarte inspirat, ABECEDAUR, si continuind cu excelentza imaginilor si a textele insotzitoare, cu aer intzelept si cu o unda de umor, iata o carte ideala pentru pus sub bradul de Craciun. Abia astept sa o pot face! Unde se poate gasi volumul?