Acumulări de ură

Am urmărit mai demult, pe YouTube, un documentar consacrat trupei Iris, realizat de Dorian Ciubuc, cu prilejul aniversării, în 1992, a 15 ani de activitate pe care îi împlinea trupa. Momentul festiv a fost celebrat printr-un mare concert la Polivalentă, în februarie. O Polivalentă aglomerată ca fanaticele peluze fotbalistice sud-americane. Destulă lume rămăsese afară. Căci, pe atunci, rockul nu se desfăşura în cvasi-anonimatul de azi. La un moment dat, în timpul recitalului, una dintre instalaţiile de lumini amplasate la nivelul scenei a început să ardă. (Nici o aluzie directă – cel mult tematică – la incendiul din clubul Colectiv; altundeva îşi propune să ajungă această introducere.) Bateristul, aflat în imediata apropiere, şi-a părăsit tobele, oprind piesa în curs. Colegii săi încă nu observaseră flama. Imediat a apărut pe scenă regretatul Florian Pittiş, care îndeplinea rolul de amfitrion al evenimentului. În puţine cuvinte, acesta a îndemnat publicul să stea liniştit, pentru că situaţia este sub control. Şi, într-adevăr, era. Focul a fost stins repede, cu un extinctor. Cristi Minculescu, care cînta cînd izbucnise flacăra, putea lansa el apelul la calm, pînă să descindă la microfon Pittiş, din culise. Totul s-a petrecut în cîteva secunde, poate că solistul, care nu a plecat […]