„Adio, visul frumos s-a terminat…“
Editorial din Observator cultural Nr. 843
- 05-10-2016
- Nr. 843
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 6 Comentarii
Reiau, mai jos, un articol publicat în Observator cultural, în 4 martie 2015, sub titlul „Ţara ca o pradă“. Deşi au căzut multe măşti între timp, deşi anchetele DNA continuă să scoată la iveală mizeria purulentă din perioada 2004-2014 – mizerie abia ascunsă sub pojghiţa subţire a „statului de drept“ garantat de Traian Băsescu –, mai există încă persoane care vor să ne facă să credem că Traian Băsescu s-a schimbat total după ce şi-a încheiat mandatul şi că jalnicul clovn pe care îl vedem zilnic la posturi TV pe care le blama pînă acum doi ani nu are nimic în comun cu fostul preşedinte. Încolţit de procurori, confruntat cu perspectiva unei Justiţii cu adevărat libere de orice ingerinţă politică – o Justiţie care şi-a redescoperit demnitatea călcată în picioare timp de 25 de ani şi care, astăzi, funcţionează după principiul „nimeni nu e mai presus de lege“, investigîndu-i pe suspecţii de corupţie indiferent de orientarea lor politică –, fostul preşedinte le creează mari dureri de cap susţinătorilor din perioada lui de glorie. Unii dintre aceştia l-au abandonat de mult, încă din ultimele luni de mandat (şi de atunci îşi tot caută stăpîn, ceea ce le-a şi atras un perdaf […]
Dna Carmen Musat, in primul rand multumesc pentru raspuns. Daca aveti cateva minute, imi permit sa adaug si eu cateva consideratii.
E normal ca numele meu sa nu va spuna nimic, pentru ca nu sunt o persoana publica. Si ca simplu om de buna credinta va spun ca din articol nu reiese clar la cine va referiti. Nu m-am simtit vizat personal, dar m-am gandit ca multe persoane publice, poate chiar lideri / formatori de opinie ar fi putut sa treaca prin aceleasi etape (pro / anti Basescu) prin care am trecut eu si multi altii ca mine, fara ca avantajele de care pomeniti sa fie implicate. Poate daca va refereati la un grup anume, nu ar fi stricat sa dati niste exemple. Va asigur ca articolul ar fi fost mult mai clar. Chiar si comentariul dumneavoastra a adus ceva lumina in aceasta privinta.
O a doua remarca pe care trebuie s-o fac este legata de tonul prea apasat, uneori chiar foarte dur. Cred ca Observatorul Cultural trebuie sa ramana la un anumit nivel de exprimare a opiniilor.
Si o a treia chestiune, ca sa inchei intr-un ton optimist: sunt de parere ca desi coruptia continua sa existe, acum are oponenti reali in Romania, spre deosebire de finalul mandatului de premier al lui Adrian Nastase. Deci nu suntem chiar in aceeasi situatie 🙂
Toate cele bune,
Bogdan
Dlui Bogdan Tudoroiu: Stimate domn, articolul meu nu se referă la oamenii obișnuiți care l-au simpatizat pe fostul președinte în lipsă de altceva mai bun. Eu mă refer aici doar la intelectualii publici și la jurnaliști, la așa-zișii formatori de opinie, care au închis ochii la toate abuzurile lui și ale celor din imediata lui apropiere, fiind răsplătiți pentru serviciile de propagandă (majoritatea!, nu toți) cu posturi de ambasadori, miniștri, deputați, europarlamentari, consilieri, șefi și șefuleți în administrația prezidențială și în Guvern – o întreagă pletoră de fideli, care și-au abandonat menirea critică și au mărșăluit în turmă. Și ei au avut o contribuție majoră la propagarea minciunii. Iertați-mi ignoranța, dar numele dvs. nu îmi spune nimic, nu la cei ca dvs. mă refer. Și nici măcar la toți cei care, foarte cunoscuți fiind, au crezut, sincer și fără beneficii materiale, în fostul președinte. Aceștia s-au trezit cu ceva timp înainte și au îndrăznit să se scuture de farmecul fals al personajului și l-au criticat în repetate rînduri. Au fost însă destui care l-au omagiat pînă în ultimul moment și care i-au demonizat prompt pe toți cei care îndrăzneau să ridice vălul de pe murdăria pestilențială ascunsă de fostul președinte.
Dacă până și „Alba ca zăpada” României, aca Laura Codruța Kövesi s-a înnegrit cu un plagiat, nu cred că mai este vreo speranță în dulcea noastră Românie!
Cumplit articol. Ma face sa ma gandesc la o demascare tip anii 50. Iar urmatoarea fraza (aruncata fara probe) e demna de neintrecutul maestru al dejectiilor Corneliu Vadim Tudor:
„Nu principii aţi apărat în toţi aceşti ani, ci privilegiile pe care preşedintele-jucător a ştiut să vi le ofere în schimbul cauţionării acţiunilor sale.”
E greu de analizat si combatut punct cu punct ce scrie mai sus. Ma limitez sa spun tot atat: desi nu sunt unul din „intelectualii lui Basescu” – nici macar nu stiu daca ma pot numi intelectual – si eu sunt unul care l-am sustinut pe Basescu (pe anumite directii, e adevarat), iar acum cred ca a deraiat. Si cunosc si pe destui altii care gandesc exact ca mine. Credeti ca am avut vreun avantaj, vreun privilegiu, cum ziceti dumneavoastra?
Stimată Doamnă
Nu știu cum se face, dar imediat după ce am citit aceea ”delimitare” penibilă, gen ”Am fost un dobitoc” și care pune semnul egal din punct de vedere moral între autor și Emil Bobu, gândul mi-a zburat fix la articolul (magistral) de mai sus. L-am căutat prin arhiva Observatorului pentru a-l reciti. Din păcate, nefiind abonat, l-am găsit ciuntit. Prin telepatie probabil, mi-ați făcut plăcuta surpriză de a-l republica. Vă mulțumesc. Cu voia dumneavoastră, am să-l copiez în arhiva personală pentru a-l avea la îndemână ori de câte ori voi simți nevoia de a-l reciti.
Cu deosebit respect
Adrian Lupu
………… „ ………… Nu principii aţi apărat în toţi aceşti ani, ci privilegiile pe care preşedintele-jucător a ştiut să vi le ofere în schimbul cauţionării acţiunilor sale. „Să nu vă fie frică, ci doar, din cînd în cînd, o lungă şi insuportabilă ruşine.“…… „ …
O clasă de mijloc lipseşte (.. industia română e admiralbilă, sublimă am putea zice.. dar lipseşte cu desăvîrşire.. după I.L. Caragiale). Cum s-a ajuns în această situaţie „seculară” e bine cunoscut. Budgetarii sunt o tradiţie 1859-1866-1881-1919-1939-1989 românească. In Regatul România 1866-1918 tinerii s-au orientat spre stat cu ţelul „budgetari”.
Naţionalcomunismul autohton 1945-1964-1989 a eliminat ( ca în Albania lui E. Hodja şi în Bulgaria lui Sivkov, eliminarea era totală..) acea brumă de intreprinderi şi antreprenori privaţi care s-a stabilizat cît de cît 1919-1939 şi s-a orientat după modelul european. Intelectualii din avantgarda românească interbelică s-au orientat după modelul european, au păstrat distanţă mai mare faţă de statul interbelic naţionalist. Astfel cultura şi arta au reuşit cel puţin în aripa „stingă” interbelică o deconectare mai mare decît acei mult laudaţi „interbelici ( M. Eliade, colaborator in ambasadă…) care au „colaborat”.
Cum se poate ajunge azi la o deconectare mai pronunţată de casta politoco- administrativă mediocră, cel puţin în cultură, artă, teatru, film, muzică, literatură? ICR are rezultate înbucurătoare în multe locuri (Stockholm actual), dacă nu e prea mult acaparat şi deranjat. Nu se mai poate accepta azi ca casta politoco- administrativă să considere cultura /ICR ca „pradă” care îi aparţine fără doar şi poate ca în epoca naţionalcomunistă şi interbelică.
Cînd apare acea clasă de mijloc economică, culturală şi civică româneasca care îşi prezinta, îşi impune dorinţele şi cerinţele în spaţiul public, în sensul unui bine comunitar? O administratie pubică aceptabilă e prea mult cerut 2016? Cine are azi şanse în situaţia actuală să obţină şi să păstreze o distanţă adevcată faţă de „budgetarii politico- administartivi” mediocri?
……… „ …. Dacă eroul vostru a fost atît de performant în reformarea instituţiilor Statului şi în cruciada sa anticorupţie, cum vă explicaţi proliferarea monstruoasă a ticăloşilor, a corupţilor, a faunei acesteia transpartinice?… „ …
Dupa 25 de ani de democratizare românească nu mai trebuie răbdat şi acceptat comportamentul bine prezentat în textul de faţă. Aşa nu mai merge! Cu acest „personal” din trecut şi neschimbat nu se obtine acea Românie europeană care e o speranţă reală pentru mulţi tineri (brain drain 1990-2016…).
Sociologul italian Renzo Carriero a valorificat studii UE ( European Values Study (EVS)“ 2008) şi a arătat că creşterea decalajului interior în 44 de ţări nu a dus la o “conştiinţă de clasă muncitorească”. Distanţa, decalajul între cei înstăriţi /bogaţi şi cei “pauperizaţi” creşte. Redistribuirea de la budget nu e cerută de cei înstăriti şi mai ales nu e cerută de cei mai “saraci” (SUA 2016??!…Franţa 2017 …)! O surpriză bine documentată. Cei mai puţin înstăriţi în 44 de ţări nu se angajează înspre mai multă egalitate! Miscarea identitară şi multi alti anti-europeni în centrul – sudestul UE pîndesc la şanse de reuşită.
Ce e de făcut? Cine se antrenează azi, înainte de parlamentare 2016 în sensul unui bine comunitar românesc în mod credibil? Cum e amănunţit arătat în textul de fată în nici un caz vechii băieţi deştepţi. Se răzbună acum faptul că personalul “securist-PCRist” (Stockholm 2016- Herta Müller) nu a fost lustrat?
Care soluţii sunt de discutat? Ce trebuie evitat 2016? Ce nu trebuie repetat?
Observatorul cultural e o voce curajoasă şi credibilă în sfera publică românească a secolului 21.
… “ .. Faceţi un efort şi priviţi-vă în oglindă! „Renunţaţi la alibiuri morale“, amăgindu-vă că aţi trecut sub tăcere ticăloşia celor mai de seamă reprezentanţi.. „ …
Ce mai trebuie realizat pentru ca stagnarea să fie depăşită definitiv şi în domeniul public, civic /comunitar românesc 2016?
Cine scrie?