Adriana POPESCU, Mirese de fum

Adriana POPESCU Mirese de fum Prefata de Iulian Grigoriu, Editura Alma, Galati, 2000, 71 p., f.p. In prefata volumasului de debut al Adrianei Popescu (o juna romantica, sentimentala, naturista, abia iesita din adolescenta), Iulian Grigoriu face citeva evaluari juste: „In poemul psalm […] elementele panteiste concura la stabilirea si echilibrarea poemului intr-o ortodoxie atemporala, eterna“; „De acelasi filon spiritual tine si absenta fugii dupa originalitatea cu orice pret, tendinta poemelor de a fi niste sublime anonime… asa cum sint florile de cimp“; „Daca exista un ludic, cochetaria inerenta nu decade in frivol“. Aceste „poeme de adolescenta“ restituie, deci, o imagine de „romanca frumoasa cum e spicul de griu – si-n ochii sai cerul visind“. Un suflet traditionalist, grav, pios, dar si exaltat, putin melancolic, strins legat de eresurile folclorice si de puritatea limbii romane, de valorile familiei, de nevinovatia sentimentelor si de frumusetea dragostei curate se imbraca de sarbatoarea poeziei cu straiele versurilor lui Adrian Paunescu (mai ales), ale lui Blaga si Labis, ale lui Nichita Stanescu si blablabla si blablabla… Aceste poeme patetic metaforizante si pasuniste, botezate, suav, „mirese de fum“, participa la o, astazi, insuportabila (ca sa nu spun gretoasa) mitologie a puritatii serafice, amintind (minus fiorul religios) […]