Al şaselea Cannes românesc şi ultima şansă

Ne aflăm în al şaselea an consecutiv în care cineaştii români revin cu mari premii de la cel mai important festival de film al planetei. Menţionez că de două ori a fost vorba de scurtmetraje – Trafic de Cătălin Mitulescu şi Călătorie la oraş de Corneliu Porumboiu, în 2004, respectiv Megatron de Marian Crişan, în 2008 –, iar de patru ori, de lungmetraje: Moartea domnului Lăzărescu de Cristi Puiu, în 2005, A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu şi Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii de Cătălin Mitulescu, în 2006, 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile de Cristian Mungiu şi California Dreamin’ (nesfîrşit) de Cristian Nemescu, în 2008, precum şi – deocamdată ultimul pe listă – Poliţist, adjectiv de Corneliu Porumboiu. Distincţiile majore obţinute de al doilea lungmetraj al regizorului vasluian, selecţionat în secţiunea „Un Certain Regard“ (mai bine decît primul, inclus doar în „Quinzaine des Réalisateurs”, dar mai rău decît ar fi meritat-o, după numeroşi comentatori internaţionali), reprezintă a nu-mai-ştiu-cîta confirmare: există un Nou Cinema Românesc, probabil cea mai interesantă mişcare din spaţiul filmului european de azi, către care sînt aţintiţi ochii cinefililor din întreaga lume.   O mişcare care, din păcate, nu este susţinută aproape deloc în […]