Alex. Leo Şerban, de fapt

A fost ca un retezat. Am vorbit cu el la sfîrşitul lui martie, dar n-avea chef de mine. Ne certam pe diverse chestii ideologice. El era un conservator (naiba ştie), eu mai spre stînga, aveam o mulţime de dezacorduri. Şi apoi aveam şi eu defectele mele. Îl întrebam din cînd în cînd la ce filme să merg. Eram mîndru că-l ştiu. Alş e unul dintre fetişurile mele culturale (nu ştiu dacă numai „culturale“).   Aflasem de alş de la Mircea Cărtărescu, la un capăt de cenaclu stropit cu alcool. Ne-a spus că alş a ales să-şi trăiască viaţa ca pe o operă de artă, nu să creeze una. Era prima oară cînd auzeam spus aşa ceva (eram şi eu mai mic). De aici a apărut în mintea mea personajul, care a rămas într-un fel de retragere sacră, nu prea puteam să îl ating. După aceea, am găsit articole de critică vizuală în Vineri, vechiul supliment al Dilemei. Nu prea înţelegeam, nu mai citisem aşa ceva. Îmi plăcea însă (din Vineri mai citeam şi serialul teoretic al lui Sorin Alexandrescu, şi acolo am debutat şi eu în presa mare, în 1999).   De cunoscut, l-am cunoscut abia în 2004, cînd mi-a […]