Altfel, despre interbelic

Imaginea unui Vulcănescu-filozof al esenţelor românităţii, impusă vulgarizator şi simplist de un discurs autohtonist dubios, este deconstruită sistematic de Ionuţ Butoi. Plasat în cadrele epocii ca „reprezentant marcant al tinerei generaţii, parte a curentului sociologic monografist care a descoperit lumea satului“, ca „tehnician economist“ cu funcţii în administraţie, ca publicist implicat care „a cunoscut din interior lumea ziarului interbelic“ şi ca familist aflat în luptă cu dificultăţile specifice epocii, autorul Dimensiunii româneşti a existenţei e urmărit în dinamica identităţii sale multiple. Dinspre ea pot fi scrutate, cu profit garantat, mai multe „lumi interbelice“: cea a deciziilor guvernamentale, implicînd negocieri cu grupările economice interne şi creditori internaţionali; cea a dependenţelor şi constrîngerilor unei economii periferice faţă de pieţele ţărilor dezvoltate; cea a presei, a propagandei şi a manipulării opiniei publice de diferiţi jucători politici (ziarul Cuvîntul este doar un exemplu); cea a mediului universitar şi a tinerelor elite umaniste; în fine – cea a vieţii de familie, cu dificultăţile integrării socioprofesionale din perioada Marii Crize. Abordînd problemele tineretului studenţesc de după 1918, Butoi pune punctul pe i: „Una dintre întrebările fundamentale care a lipsit cercetărilor asupra istoriei interbelice a fost: de ce s-a vorbit atît de mult despre tineret în interbelic? […]