Amprentarea refulatorie si oximoronismul ontologic

Daca intervin acum in ceea ce s-a numit, nu fara oarecare stridenta mediatica, „scandalul de la Iasi“, este pentru a-mi preciza pozitia fata de unul din punctele centrale din Declaratia pe care am semnat-o, alaturi de alti scriitori, si anume nivelul la care se situeaza revista Convorbiri literare. Cu atit mai mult cu cit, dupa aparitia in presa a Declaratiei, redactorul-sef al Convorbirilor, domnul Cassian Maria Spiridon, ne-a somat, pe noi, complotistii, sa demonstram ca revista pe care o conduce e intr-adevar, asa cum pretindem, proasta. Ca sa risipesc orice dubiu, voi spune din capul locului ca, in ce ma priveste, consider ca revista Convorbiri literare este realmente foarte proasta. Nu e, desigur, singura revista proasta din Romania si nici singura care adopta o formula anacronica si intepenita. Spre deosebire insa de alte publicatii care vegeteaza pasnic in anonimat, revista Convorbiri literare se reclama zgomotos de la spiritul Junimii si al lui Titu Maiorescu. Aceasta racordare abuziva la o traditie ilustra schimba radical datele problemei. Convorbiri literare se infatiseaza, numar de numar, ca o masa informa de texte, aruncate generos si de-a valma pe cele 48 de pagini ale revistei. Printre semnaturi sint si citeva nume respectabile, unele chiar prestigioase. […]