Ana Blandiana şi timpul pe care l-a străbătut

Anul acesta se împlinesc zece ani de cînd am cunoscut-o „virtual“ pe poeta Ana Blandiana şi opt ani de cînd am întîlnit- o, în persoană, la Institutul Cultural Român din Tel Aviv. Poeta le este cunoscută nu numai cititorilor de limbă română, ci şi cititorilor de ebraică, datorită traducerilor făcute de Haim Naghid, Moshe Granot şi Shaul Carmel.   Am ajuns să o cunosc pentru că doream să editez cartea de memorii a tatălui meu, avocatul Valentin Saxone, Speranţe în întuneric – în care el descrie perioada detenţiei sale ca deţinut politic la Jilava, în timpul regimului comunist. Prietena mea dragă, Sanda Golopenţia, mi-a recomandat atunci să iau legătura, în această privinţă, cu Ana Blandiana, care, în afara faptului că este o poetă foarte cunoscută, se ocupă, în cadrul Academiei Civice şi al Memorialului de la Sighet de perpetuarea memoriei victimelor regimului comunist, acţiune pe care a iniţiat-o împreună cu soţul ei, scriitorul Romulus Rusan.   În fiecare săptămînă intru pe site-ul Editurii Humanitas pentru a mă informa care sînt noile apariţii şi, în felul acesta, am aflat despre recentul ei volum, Fals tratat de manipulare, pe care l-am şi comandat. Atunci cînd am primit-o, am cercetat-o cu nerăbdare, cu […]