Anamaria

Pentru Anamaria Pop, timpul s-a oprit în 7 iulie. Pentru ea, cea care nu se oprea niciodată, pentru că iubea viaţa şi îşi iubea cu pasiune cărţile şi prietenii şi familia, timpul s-a oprit, după o îndelungată şi dramatică luptă. Generoasă cu ceilalţi, pînă la uitarea de sine, Anamaria şi-a minimalizat întotdeauna propria suferinţă, convinsă că poate învinge orice boală prin scris. Şi a scris, în ultimii ani, cu consecvenţă şi luciditate despre realitatea tot mai degradată în mijlocul căreia trăia. Citite acum, retrospectiv, articolele pe care le-a publicat în Observator cultural alcătuiesc o cronică exemplară a nesfîrşitei tranziţii sociale, politice, dar, mai ales, umane, din ţările – Ungaria şi România – ieşite spasmodic din lagărul comunist. A scris despre oameni şi despre evenimente politice şi culturale, despre cărţi şi despre viaţa de zi cu zi, a scris despre corupţie şi degringoladă, despre demagogie şi naţionalism, despre populism şi intoleranţă, consemnînd în pagini de o incandescentă intensitate morală atît momentele întunecate, cît şi cele luminoase din istoria recentă. Anamaria a fost un cronicar exemplar al acestor vremuri tulburi, unul cu o fibră morală incoruptibilă. Aparţinînd Generaţiei ’80, poetă cerebrală şi jurnalistă pasională, Anamaria Pop a fost, probabil, cel mai bun […]