Anarhetipul si sfirsitul postmodernitatii (I)

Pina la ora actuala, postmodernismul nu pare a fi reusit sa-si creeze o definitie de sine statatoare, care sa nu implice o delimitare prin contrast fata de modernitate. Pe de alta parte, este tot mai evident faptul ca o schimbare majora de paradigma este pe cale de a se produce, chiar daca deocamdata nu reusim sa o surprindem decit in aspectul ei deconstructiv, de inchidere si ocultare a unor modele epuizate. Pentru a(-mi) lamuri citeva din aceste fenomene de transformare si liniile lor de evolutie, am propus termenul de anarhetip. Dupa cum o sugereaza numele, format prin negarea unui concept preexistent (la fel cum si cel de postmodernism este creat prin parazitarea celui de modernism), am fost tentat intr-o prima instanta sa consider ca anarhetipul face parte dintr-o serie de termeni, precum „gindirea slaba“ sau „rizomul“ deleuzian, care descriu procesul specific postmodern de dezagregare a vechilor structuri moderniste. La o a doua privire, insa, el imi apare a avea si un continut constructiv, care defineste o forma de agregare de sine statatoare, un mod de existenta autonom. Analizate in ele insele, formatiunile si comportamentele anarhetipice nu sint doar o revolta fata de scenariile arhetipale, un interval de trecere, o perioada […]