Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Andrei Marga, un director de sacrificiu
- 19-06-2013
- Nr. 678
-
Paul CERNAT
- Actualitate
- 16 Comentarii
După un an de la îndepărtarea echipei H.-R. Patapievici-Tania Radu-Mircea Mihăieş, susţinătorii acestora (şi nu numai ei) au un motiv de satisfacţie, deocamdată platonică: imediat după vizita în Germania a premierului Victor Ponta, noul director al ICR, Andrei Marga, a fost adus în situaţia de a-şi prezenta demisia înainte de votul demiterii sale în plenul Senatului. Şi fără a mai aştepta eventuale explicaţii din partea decidenţilor – necesare, desigur, dar inutile. Anunţul prim-ministrului privind „neregulile“ de la vîrful instituţiei şi disfuncţionalităţile din relaţia cu Ministerul de Externe şi cu Ministerul Culturii au reprezentat semnalul public al debarasării de triumviratul Marga-Gârbea-Simon. A urmat procedura de urgenţă executată de Biroul Permanent al Senatului, în subordinea căruia se află, de anul trecut, ICR. Că avem de-a face cu o demitere din raţiuni politice, nu „tehnice“, e atît de limpede, încît nici nu mai merită făcută vreo demonstraţie. Iar invocarea de către Comisiile de Cultură din Senat a netrimiterii unor rapoarte financiare în timp util e aproape comică. Pînă şi unii analişti de casă ai Cotrocenilor au ironizat maniera. A specula prea mult pe marginea unui eventual „troc“ politic între PSD şi PNL pentru conducerea CNAS ar fi, de aceea, naiv, deşi măsura va […]
Domnule Paul Cernat,
Oare de ce nu va cititi colegii? Evident, articolul Iuliei Popovici e o analiza mult mai inteligenta si, iata, dupa numire, intemeiata.
Ce-i trebuie unui om sa recunoasca ca a gresit?
@un pesimist: daca vreti sa stiti, la Nicolae Manolescu ma gindeam atunci cind am spus ca stiu cine va fi noul presedinte. Da, de acord, Lilian Zamfiroiu e ce spuneti, dar pina la prezidentialele de la anul, cred ca e mai bine asa. Si poate ca e mai bine, ca interimar, un asemenea om decit o personalitate accentuata, indiferent cit de titrata. Pe scurt: n-ati nimerit-o cu „Manolescu in joc” … O lasam incurcata…
Nu princep ce va tot ofuscati pe aici. Conteaza daca presedintele ICR este un mare om de cultura? Ce face marele om cand e pus ca administrator? Poate fi un foarte bun administrator, atat cat poate fi unul pus in scaun de guvern, presedentie etc. S-a imbogatut gradina culturii romane de capodopere in cei 8 ani cu Horia-Roman Patapievici? Evident ca nu. A devenit brusc lumea occidentala curioasa in legatura cu fenomenala cultura romana? Relativ spre deloc. Marga, se stie, a fost cineva oficial inainate si dupa 1989. La atata se reduce personalitatea sa. Cineva oficial de pe vremea lui Aurelian Bondrea (la care nu fac trimitere intamplator). Cui prodest? Chiar conteaza cine are painea si cutitul in cultura romana? Pentru cei care scriu si cerceteaza, relativ putini. Dar mai avem asa ceva?
Ps dvs este aproape psihanalizabil. Prima reactie era fireasca. Cine naiba e LiIlian Zamfiroiu? In plan cultural un nimeni, evident. (Nu discutam calitatile umane aici.)
Revenireain ps, cu surprize placute, seamana cu un calcul… stai putin, e Manolescu in joc, nu e bine sa te pui rau cu unii si altii…
Pacat ca reactiile firesti si corecte sunt urmate de ps-uri caluclate si meschine.
In privinta raspunsului v-as aminti o vorba a lui Marin Sorescu ( o spunea cand mergea in strainatate si incerca sa se eschiveze): las-o incurcata…
Si totusi… s-ar putea ca Lilian Zamfiroiu, diplomat de cariera si fost adjunct al lui Nicolae Manolescu la U.N.E.S.C.O. sa ne rezerve surprize pe viitor. N-ar fi exclus ca unele sa fie chiar placute. Viitorul va decide si daca este vorba doar de un interimat.
@un pesimist: va raspund, desi cu unul dinainte convins de propriile adevaruri, ca dvs., ma tem ca n-are rost. Dvs. stiti cine e mare om de cultura si cine nu, si sinteti un arbitru al rinocerizarilor. Felicitari, poate sinteti in juriu si la Judecata de Apoi.
N-am spus ca Basescu e artizanul din umbra al caderii lui Marga. Probabil altii, care-l controleaza inclusiv pe Basescu. Cit despre Marga, n-am motive sa-l apar decit de campaniile aberante si maloneste, nu de propriile-i erori, care sint destule.
Nu eu sint cel care a avut ideea de a-i imparti pe intelectuali in pro- si anti-basisti. Cind ii categorisesc astfel, nu fac decit sa preiau o evidenta, pur orientativa. Uitati-va in tabara dvs., unde campaniile de impartire in buni si rai, stigmatizarile si diversiunile se practica in mod curent, cu profesionism.
Fiecare intelectual se plaseaza acolo unde crede de cuviinta.
Nu m-am referit la Mircea Cartarescu, poate la altii. Mai incercati. Cit despre Ion Spanu, autorul unor campanii tabloide de genul celor la care va referiti, el nu merita nici macar indignarea mea.
Ceea ce se intimpla in ultimii ani la ICR e foarte trist, sub toate conducerile, si nu are legatura decit formal cu „cultura romana”. Faptul ca ICR-Patapievici a performat in multe domenii e real, dar nu elimina viciile de fond (politizare, clientelism, favoritism), desi strategia sofisticata de cointeresare a unor oameni valorosi le-a facut mai putin vizibile. In lumina ultimelor informatii, ma intreb daca aceasta institutie isi mai justifica existenta si daca nu ar trebui cumva pusa, macar din decenta, intre paranteze, pina dupa prezidentialele din 2014.
Am zis eu ca stiu cine va veni la ICR, dar m-am laudat degeaba. Cine-o fi, Dumnezeule, Lilian Zamfiroiu??? Incurcate sint caile Ministerului de Externe…
@paul cernat
Constat ca v-ati facut un crez din a-i apara pe marii oameni de cultura: mai ieri Simion, acum Marga. Unul neomagiat cum se cuvine, altul sacrificat. Ma tem ca singurii lor dusmani sunt chiar ei insisi, propriile lor fapte. Ambii au jucat sub obladuiri politice si ce-au facut? Unul a rinocerizat cu totul o Academie pe care ar fi trebuit s-o reformeze, iar celalalt a distrus ICR-ul care devenise performant sub o echipa cu viziune culturala.
Faptul ca il incvocati aici de prea multe ori pe Basescu, ca artizanul din umbra al caderii lui Marga, va face ridicol. Oare n-a trecut ICR-ul in subordinea Senatului? Oare nu are puterea acuala 70%?
Apoi dialectica pe care o folositi in a-i imparti pe intelectuali in pro-basisiti si ceilalti (pro cine?) nu va face deloc cinste. Oare il puteti plasa, de exemplu, pe Perjovschi in vreuna dintre aceste categorii? Ma tem ca nu. Si cu toate acestea a fost stigamtizat de ce cei din tabara dvs. De altfel campanii de presa nu au fost duse impotriva lui Marga, cum sustineti, ci impotriva lui Cartarescu, de exemplu, care a fost acuzat, mai bine zis stigmatizat public, nici mai mult nici mai putin, ca ar fi mancat banii pensionarilor. Si nu-mi amintesc sa va fi indignat atunci, ba inca vad ca sustineti ca lucrurile nu s-au clarificat inca, cu toate ca ati fost la Salonul de carte de la Paris (marea realizare pe care o elogiati) tot pe bani publici.
Oare nu e clar ca incompetenta, sau prostia, sau gafele enorme ale lui Marga i-au uimit pana si pe cei din propria tabara? Si cum caloriferul atarna prea greu, iar barca incepea sa ia apa, l-au aruncat peste bord. Si acum plutesc mai linistiti. Dar pentru cat timp? Cine va fi urmatorul sacrificat?
Articolul d-lui Cernat – un model de analiza obiectiva, credibila a situatiei. Ce pacat ca intelectuali de anvergura sa nu se bucura de expunerea publica pe care ar merita-o si se pot adresa doar unor cercuri restranse de specialisti. Ei ocolesc studiourile (adesea fetide) ale televiziunilor, neluand insa in seama faptul ca numai pe acele canale se pot face cunoscuti formatorii de opinie.
O data in plus, trebuie apreciate temeinicia, profunzimea si onestitatea ce stau la baza acestei analize. O lectie si pentru pro si pentru contra…
Absolut aiuritoare a fost, inca de la punerea in functie a lui Andrei Marga (cine si-a facut vreodata iluzii in cazul sau, om al fostei puteri, al tuturor guvernelor, despot obtuz la Cluj si zero barat ca ministru, in orice cabinet si ministeriat a fost), reactia de demolare stalinista a lui Vladimir Tismaneanu, cel mai bun gazetar in improscare cu noroi, atacuri sub centura, aluzii si ironii de satrap cultural, sef de gasca elitista, un tip de discurs la nivelul activitatii lui AM in ultimii 2 ani.
este dificil de „dirijat si expus” – daca imparti creatorii in „gasti” , sau EI se retrag in „gasti” si daca nu ai in jur un colectiv unit , de buna credinta. Perceptia ca o institutie a statului si mai cu seama acest ICR – este locul de capatuiala materiala sau de trafic de influenta pentru lansarea unor nume, au avut-o multi si intotdeauna – la aceasta forma de promovare a culturii , indiferent cum s-a intitulat, dar buna credinta a Domnului Marga fata de anumite personaje recomandate sa fie angajate a fost unul dintre „bumerangurile” – care s-au intors spre a-l lovi. Domnule Cernat , articolul Dumneavoastra reda foarte bine situatia creata in cazul Domnului Andrei Marga. As mai adauga un fapt esential – departamentul economic al ICR-ului a ramas acelasi , iar in ICR-urile din afara Romaniei , toti cei ce au ramas la post din vechea structura , au sabotat in diverse feluri ( sau poate nu stiu sa fie profesionisti ? ) – din varii motive. Consider ca atunci cand depinzi de foarte multi decidenti ( MAE, Ministerul Culturii si propria institutie cu angajatii sai ) este foarte greu sa fii prompt , calm si obiectiv. ICR-ul nu are sedii proprii in afara Romaniei , buget de cheltuieli….si atunci de ce nu ar avea doar o singura DIRECTIE – cea a Ministerului Afacerilor Externe ? Oricum ar fi, esential este ca personalul ce lucreaza pentru promovarea CULTURII ROMANIEI sa fie recrutat dintre personalitatile acestui domeniu, deoarece este foarte greu sa explici unui „habarnist” ce inseamna creatie…., mai ales cand acesta confunda ICR-ul cu locul „de capatuiala sau de trafic de influenta”, sau cine mai stie.
@dan perjovschi: cind am spus/scris „de sacrificiu” n-am vrut sa spun/scriu ca Andrei Marga „s-a sacrificat”, ci ca a fost „sacrificat” politic – pe termen scurt. Insulta de pe site a fost inaceptabila si intra, alaturi de altele, la capitolul „lipsa de diplomatie”, „imprudenta colerica” etc. Excese partizane au existat insa, din pacate, de ambele parti intre vechea vs. noua echipa, si au generat o spirala vicioasa. Daca e sa fim (si mai) corecti, ar trebui sa amintim si felul in care echipa lui Patapievici i-a tratat pe „apropiatii lui Buzura” – e drept, fara insulte pe site-ul institutiei, dar printr-un boicot cvasi-total. N-as vrea sa intram in detalii cu privire la ce s-a intimplat si cu altii din 2010 mai la vale… Ar trebui sa discutam si despre stigmatizarea – in programul ICR-Patapievici – drept „cultura oficiala” comunista si postcomunista a unor autori (si nu doar a unor autori) importanti. In ceea ce ma priveste, cred ca filosofia neoliberala si globalista, centrata pe exportul de avangarda, a avut meritele ei, unele majore, dar si limitele ei, de asemenea importante, iar a incerca sa o corectezi printr-o dimensiune „patrimoniala” sau „canonica” n-ar trebui sa fie stigmatizat si diabolizat drept ceausism, pasunism, provincialism s.a.m.d. Nu spun ca Andrei Marga a reusit sa echilibreze inteligent lucrurile, desi am motive sa consider ca asta si-a propus, spun doar ca asta astept de la viitoarea echipa a ICR. Astept, dar nu-mi fac iluzii… Din cite stiu, AM n-a refuzat „experimentele”, ci privilegierea lor, sacrificindu-i (ei, da) pe destui artisti, multi dintre ei valorosi, dar perceputi drept favoriti ai conducerii anterioare.
In plus, ICR a avut, de cind era FCR, drept „misie” promovarea culturii romane ca intreg, nu a unei culturi romane sau alteia, avangardista sau traditionalista. Logica politizarii in arta prin ICR e regretabila, cind e si revansista, dar sa nu mi se spuna ca ICR-Patapievici e fara prihana in privinta asta…
E, intr-adevar, o discutie cu privire la cit de avangardista mai e o arta „vie” sustinuta de stat, fie el si (neo)liberal.
Draga Paul Cernat eu am fost insultat public si acuzat mitocaneste pe site-ul instititiei condusa de Andrei Marga (probabil chiar de catre domnia sa). Nu mi s-a intimplat asta nici pe vremea lui Buzura nici pe vremea lui Patapievici. Doar Vadim saracu’ facea asemena afirmatii dar el avea cumva haz.
Scriu despre mine ca sa nu citez din manifestulul domnului doctor Marga despre promovarea culturii „adevarate” fara „experimente” cultura care altminteri se lauda cu Brancusi si Tzara… Eu mi-am invatat lectia in ce priveste relatia artist-stat. O stiam de la regimul Iliescu dar am uitat-o. Cu tristete pentru „sacrificiul” saracului domn profesor doctor….
sunt mult prea putine condeie care scriu lizibil, astazi, in spatiul romanesc. Pe linga Cernat, pot adauga doar citeva nume : A. Plesu, Mihai Iovanel, Andrei Terian, Alex Goldis, Al. Cistelecan, Sorin Antohi, Emil Hurezeanu si…si cam atit.
Multumesc. Intre noi fie vorba, stiu deja cine va fi viitorul director ICR…
Felicitari! In sfarsit un articol care analizeaza obirctiv, in termeni decenti si in profunzime cauzele, implicatiile, semnificatiile si posibilele urmari a ceea ce s-a intamplat la ICR. A bon entendeur, salut!