Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Andrei Scrima, maestru spiritual?
- 07-09-2012
- Nr. 640
-
Roxana SORESCU
- ESEU
- 6 Comentarii
Vîntul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine este născut din Duhul. Evanghelia după Ioan, 3, 8 Să nu ne minţim. Există o spiritualitate a Celui Întunecat, foarte asemănătoare în arătare cu cea a Hristosului. Sandu Tudor S-au împlinit, la 19 august 2012, cînd ortodocşii de rit vechi celebrează Schimbarea la Faţă, 12 ani de la plecarea lui Andrei Scrima din lumea văzutelor. Cultivată cu grijă, cu trecerea timpului, taina personalităţii şi a vieţii sale sporeşte. Andrei Scrima a realizat, pentru cîţiva dintre cei care s-au aflat în preajmă, întruparea conceptului de „maestru spiritual“. Acesta a fost şi singurul atribut pe care şi-l recunoştea deschis: subtitlul unicei cărţi publicate de el în limba română în timpul vieţii, o lucrare de legitimare şi de autosituare spirituală şi istorică, îl enunţă de la început: „Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană“. Maestrul spiritual nu se confundă cu duhovnicul ortodox, nici nu e caracteristic ortodoxiei. Instituţia maestrului spiritual a rămas vie astăzi mai ales în budismul tibetan şi în sufism, două formule spirituale pe care Andrei Scrima le cunoştea de la sursă, prin experienţă directă. Starea de […]
deci : de Menil si nu du Menil , este important .
Atunci cand aduceti in lumina trecutul, presupus sulfuros, al unui om (totusi) ce incercati sa spunti?
Stim noi acum cu adevarat mai mult despre acel om prin cele amintite? Punem cumva la indoiala natura cazuta a umanitatii crestine?
Un examen minimal ne tranteste rapid in fata propriile scaderi si ne taie elanul spre metafizicile aerate.
Dincolo de pacatele omului Scrima sa nu uitam de atmosfera intretesuta in si in jurul Rugului Aprins. Doctrina coincidentei contrariilor ca factor explicativ al trecutului, prezentului si viitorului atat pentru individ cat si pentru lumea din jurul sau -cu exponentul cultural si institutional explicit numit Anton Dumitriu- a creat premisa continuitatii unor griuri fertile asumate programatic (cum se spunea pe vremuri) de o parte a elitei intelectuale din Romania.
Asa se face ca, prin scolile din tara, abilitatile de buna convietuire sunt antrenate de studiul permisiv mai degraba al dilemei decat al chirurgiei maniheiste; pana la urma, pentru cine nu este in conditia sfinteniei, fiecare zi chiar este o noua zi. Ori intrun fel traiesti cand fiecare zi nu este altceva decat aceeiasi si aceeiasi reiterare a gandului definitiv si altele sunt instrumentele cu care construiesti zi de zi un drum. Chiar daca nu stii incotro duce.
Cred, prin urmare, ca daca amintirea aduce la lumina o deceptie personala a autoarei, atunci nu face altceva decat sa exprime o nostalgie dupa orizonturile pure dar rarefiate pana la lipsa respiratiei ale divinitatii.
Inexplicabil este insa ca, de ceva vreme Domnul nu mai vorbeste.
minute bune pen’ a ceti acest articol.
Pana la urma, ramane o ntrebare-n-asha? Adicatelea, da’ di she trebea pus acel semn d-al intrebarii *pan’ titlu?*
Ca, iaca, m-antreb & io, asha…
Iata & parerea mea: ca daca *nu ai da scris da bine* despre X, pan *public*, nu o face!
Nu cunosc personajul (fie el iertat & pan’ veshnicele plaiuri ale vanatorii). Io – da’ mi-s doar io! , daca ashi avea o rubrica cum avetz’ Dvs. p-acilea, ashi folosi-o, sa shtitzi, pentru a chiar ridica-n slavi pa oamenii care m-au facut *om*. Shi, sa o bine *shtitzi*: c-o *chiar fac*, c-am o „rubricutza”, p-altundeva, pan care scriu „mai numa’ eu”
-ca, ailaltzi nu par a fi avut pa langa danshii inshi dintr-ashtia…
Shi, vpo scriu *chiar p-a dreapta*: ca *numa’ cand* ai facut *gresheli* & *numa’ cand* le *interiorizezi* & numa’ cand itzi torni cenusha pan’ cap (pan’ *public*) incepi sa „intri” pan’ randu’ lumii.
Mda, e *doar parerea mea*: cum ca facem *cu totzii porcarii*; mda: mai mari, au mai mici. Dar, sunt *porcarii* de care-ar trebui sa ne fie rushine *pana-n mormant*.
Ar trebui sa videm, uitandune-n oglinda, *cum ne creshte ratu’!* Shi, sa *nu* ne simtzim bine…
Numa’ fain,
Nea Marin
ÎNTRE ISPĂŞIRE, IERTARE, ADEVĂR şi PEDEAPSĂ
(„calmarea conflictului etic” ?!? )
În magica magie a cacialmalelor româneşti perpetuate cu nonşalanţă de către intelectualii noştri de serviciu propovăduitori ai legilor bunului-simţ şi pupăturilor apăsat profunde cu schepsis nu doar în piaţa endependeţei, RE-Descoperim iată, cu text-demersul SALUTAR al Roxanei Sorescu una dintre cele mai importante, Esenţiale, aş zice, Primordiale probleme a societăţii româneşti de azi ( din 1990 încoace )
Reaşezarea Adevărului, recunoaşterii Valorilor şi Crimelor, Trădătorilor şi Laşilor, ispăşirea, iertarea şi RE-Aşezare ESENŢELOR pe baze curate şi sănătoase . Fără de care, NIMIC nu se va putea în-Făptui în România !
De cînd, şi de ce, ETIC-ul ar trebui să fie sau să aibe un conflict ?
Credeam că lucrurile sînt clare.
A ! Cei care intră în conflict cu ETIC-ul ! Asta DA ! Chiar dacă Spiritual ar putea produce Orbiri colosale, ei ar putea fi, mai mult decît subtil, ŞI, Forţe-ale RĂU-lui.
Şansa de-a întîlni o forţă sprituală deosebită se poate transforma în Dezastru dacă aceasta este de partea, trimisul RĂU-lui, DIAVOL-ului.
Totul depinde de puterea fiecăruia de a simţi şi discerne, unde, şi de unde, forţele malefice pot OTRĂVI, fermecătoare, Distrugînd totul.
Bucuria de a descoperi că mai există oameni, care deşi împresuraţi de aura unor personalităţi remarcabile reuşesc să scoată la Lumină-Adevărul, oferindu-ni-L şi nouă, cu darnică modestie, linişte şi pace.
« nu-l pot intelege, nu-l pot explica »… dar fascinatia s-a pastrat si se transmite, prin acest articol, ca un fel de mostenire sacra, pe mai departe. Oare nu ea este cea mai importanta ? Ambiguitatea si intensitatea sentimentului provocat de o fiinta ce depaseste prin extensie (de la sublim la abject) zona familiarului este un element de gratie pe care putini oameni au sansa de a-l trai. Spun sansa, deoarece exista aici o protomaterie care lucreaza in sine si pentru sine, poate tocmai in sensul depasirii acelui ”foarte aproape” si al patrunderii ”IN”. In orice caz, personalitatea – fiinta greu de numit – pe care incercati sa o descrieti , isi pastreaza nealterata capacitatea de a fascina datorita maiestriei cuvintului dumneavoastra. Si-apoi, ce mai conteaza ce era EL?, ”un inger, un inger cazut, Mefisto, un impostor genial…”, daca mainile lui devenisera un corp cu lumina proprie? Iubesc aceasta amintire pretioasa a dumneavoastra ca si cum ar fi a mea. Faptul ca un conflict de natura etica va tulbura mult, nu cred ca face din experienta intilnirii unei fiinte atit de speciale, un esec. Poate e doar o etapa a unei relatii ce inca se construieste.
Ma gindesc ca tocmai citatul din Sandu Tudor ne propune o solutie a calmarii conflictului etic: spiritualitatea Celui Intunecat este asemanatoare cu aceea a Hristosului, as continua spunind, pentru ca este chiar Umbra Lui. Maestrul dumneavoastra si-a integrat Umbra (”Nu mi l-a dat”… „Nu avea mare valoare”…, „Sint iresponsabil”), poate si datorita dumneavoastra, discipolului, caruia ii spune calm ”se va gasi!” Si s-a gasit (romanul lui Dinu Pillat s-a publicat,) fagaduinta s-a implinit. In aceasta logica, esecul se reconfigureaza intr-o imensa implinire…
Roxana Sorescu este o autoare pe care o credeam solid ancorata in universul etans al ezoterismului autohton, radiind
o inepuizabila autosatisfactie sub zodia constelatiei fatidice Vasile Lovinescu – René Guénon.
Cu atat mai surprins am fost, citind aceasta evocare, sa descopar, pe langa evidenta scintilatie a stilului, si capacitatea de indoiala (adica de gandire!)… Iar referirile, fie si tangentiale, la Voiculescu si Dinu Pillat sunt incredibil de vii si de adevarate…
In aceste conditii, faptul ca n-am ajuns sa aflu in ce a constat si care au fost cauzele reale ale esecului experientzei
initiatice care a legat-o de figura (imposibil de descifrat din descrierile pur apologetice apartinand altor „ucenici” sau pretinsi prieteni) a lui Andrei Scrima – aproape ca nici nu mai conteaza…
PS Evident ca voi incerca sa citesc cat mai multe din scrierile acestei scriitoare ignorate de marele public fiindca, la fel ca foarte putzini (momentan imi vine in minte doar numele lui Radu Mares) nu a cautat si nu cauta cu nimic succesul facil si lumina inselatoare a publicitatii efemere!