ANUL CULTURAL 2006. Ce a fost semnificativ, in opinia redactorilor si a colaboratorilor nostri

Anul literar 2006 a fost un an al prozei. Abia acum predictia lui Ion Simut privind „reabilitarea fictiunii“ incepe sa prinda contur real. Nu atit prin perseverenta „batrinilor“, cit prin pofta de poveste a tot mai multor autori „tineri“. Cuvintul de ordine: diversitatea. Impasul experimentelor minimaliste a fost depasit, iar micile teribilisme juvenile tind sa fie absorbite. Am inregistrat chiar aparitia unei capodopere (nu ma feresc sa pronunt acest cuvint…): metaromanul fantasy Teodosie cel Mic al lui Razvan Radulescu, de departe reusita romanesca a anului. Ma tem insa ca mentalitatea narodnicista, inca dominanta in rindul criticii noastre „angajate in istorie, in politica, in morala“, nu va digera un asemenea spectacol minutios – dramatic in fond – de regie fantasmatica, privnd acest joc superior al mintii prin grila literaturii „pentru copii“ si marginalizindu-l drept „neserios/cai verzi pe pereti“… il taloneaza Christina Domestica si Vinatorii de suflete al lui Petru Cimpoesu, un joc spiritual cu fantasmele conspirationiste nationale/globale si un tur de forta fabulatoriu. Pe nedrept ignoratul Povestirile mameibatrine de Radu Tuculescu ridica la puterea metafictiunii o lume rurala „exotic-autohtona“ si reinventeaza, cu tandrete si farmec ironic, realismul magic. Dublul. Un roman de Ara Septilici e o carte pretioasa in sensul elevat […]