Arca relei-credinţe

Pe marginea unor comentarii despre Ion D. Sîrbu

  • Recomandă articolul
Am ezitat înainte de a scrie însemnarea de faţă. Ea porneşte de la comentariile insistente de care a avut parte, pe site, de la un anumit cititor, materialul meu, „«Valea Jiului, o cetate de suflete tari». Istoria unui interviu“, apărut recent, cu prilejul comemorării a 25 de ani de la moartea lui Ion D. Sîrbu. Cum la mijloc este imaginea scriitorului, am decis să intervin. Mai ales că ştiu, din cartea dlui Gabriel Andreescu, Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii (2013), cît de uşor poate prolifera o calomnie. M-a îndemnat la această replică şi  atitudinea unei cititoare care a pus semnul egalităţii, ca interes, între materialul meu şi comentarii. Deci, calomnia a prins cît de cît. Cu oiştea eroismului în gard  Iniţial, cititorul despre care vorbesc contestase, într-o manieră isteroidă („Se minte-n draci!“), prezenţa unor mineri petrileni la funeraliile scriitorului, prezenţă menţionată de interlocutorul meu, dl. Bujor Bogdan, fost gazetar la ziarul petroşănean Steagul roşu, unde, în ianuarie 1974, publicase un interviu cu Ion D. Sîrbu, şi fost director al minei Petrila (1986-1989). Cititorul, sub obscura semnătură Dan, pretinde că fusese „martor ocular“ la cimitirul craiovean Sineasca. (În ce calitate – nu spune.) I-am răspuns citînd fragmentar un text […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.