Arheologie şi autostrăzi
- 10-09-2009
- Nr. 491
-
Virgil Ştefan NIŢULESCU
- OPINII
- 2 Comentarii
Societatea românească plăteşte, încă, un greu tribut regimului comunist. Cîteva dintre tarele care ne-au îmbolnăvit, ca naţie, vreme de jumătate de veac îşi fac simţită prezenţa şi astăzi. Lipsa de cultură generală, lipsa de planificare riguroasă şi logică, dispreţul faţă de lege şi de cultură, demagogia şi populismul devastator sînt, şi acum, extrem de prezente în viaţa publică din România. Am avut prilejul, recent, să constatăm prezenţa lor, cu ocazia unor răfuieli pe care, se pare, unele persoane decidente le au cu arheologii. Astfel, încă de la mijlocul verii, ministrul Transporturilor constata că principalul motiv al întîrzîierilor înregistrate în construcţia de autostrăzi îl constituie prezenţa agasantă a arheologilor pe şantierele de investiţii de pe întinsul patriei. Mai mult, obişnuit cu ceea ce se întîmplă, probabil, în domeniul de activitate de care răspunde, el punea această prezenţă pe seama unei ipotetice goane după profit a unor ipotetice societăţi comerciale cu o ipotetică activitate în domeniul arheologiei. Recent, chiar şeful statului relua această teză, arătîndu-şi nerăbdarea pentru finalizarea proiectelor de investiţii de care ţara are nevoie. Din păcate, media, în general nedocumentată şi ignorantă, a preluat aceste acuze fără o minimă distanţă critică, lăsîndu-i pe receptorii ştirilor cu impresia că politicienii în […]
nu mi-se pare normal ca proprietar al unui teren pe cere este construita deja o casa sa fiu obligat sa platesc cercetarea arheologica care mi s-a impus pentru a putea demola si reconstrui o casa.terenul deja este afectat.sunt de acord sa vina si sa cerceteze dar nu cred ca este corect ca suma sa fie impusa dupa bunul plac al arheologului.si sa astept pana cand dansul are chef sa vina sa se apuce de treaba.cred ca la noi deja exista o mafie a arheologiei
sunt atatea cazuri, si nimeni nu face nimic in sensul asta.cine are bani poate
noi persoanele de rand nu putem pentru ca nu ne permitem sa dam spaga.
si ma intreb unde este legea si pentru cine este facuta ea?
penrtru cei prosti nu?
Este adevarat ca patrimoniul cultural trebuie protejat. El este un bun comun al societatii contemporane si al generatiilor viitoare.
Insa ce se petrece in Romania acum este departe de a avea o legatura reala cu protejarea patrimoniului.
Exista in actele normative actuale niste prevederi care sfideaza bunul simt elementar: sapaturile arheologice asa-zise de salvare sint finantate de beneficiar, respectiv constructorilor de autostrazi. Pe langa faptul ca patrimoniul ar trebui protejat in primul rand de stat, pe banii statului, ca bun al societatii, si nu prin contracte \”negociabile\” cu persoane juridice de drept privat, arheologii, angajati ai muzeelor, nu au nici un interes, nici macar stiintific, in a derula sapaturile intr-un termen optim. Ca dovada, cele mai spectaculoase descoperiri din ultimii ani apartin vanatorilor de comori – un exemplu penibil sint bratarile dacice, \”recuperate\” recent de statul roman, pe banii contribuabililor. De ce a fost nevoie sa fie recuperate? De ce nu se desfasoara un program amplu de cercetare in zona Sarmisegetuza? De ce treneaza de atat de multi ani santierele prapadite de acolo, conduse cu atata modestie de vreo 3 muzee ponosite?
Ministerul Culturii aloca anual bani pentru sapaturi arheologice. Marele program national arheologic e incununat de o reuniune de tip \”iesire cu baietii\” a arheologilor romani.
Muzeele, cele cca 450 cate exista in Romania, primesc bani de la bugetele locale si de la bugetul de stat ca sa protejeze patrimoniul, inclusiv pe cel arheologic. Care sint rezultatele?
Cine se \”ocupa\” de arheologie la Ministerul Culturii? Un impostor notoriu? Nimeni?
In blamatul regim comunist al carui victime sintem, dupa cum spunea domnul Nitulescu, asemenea dezastru organizatoric nu s-ar fi intamplat.
Desigur, e vorba, etern, despre lipsa strategiilor, a priceperii de a le pune in practica si asa mai departe, prea departe.
Dar, pana la urma, este doar un domeniu fara importanta al vietii noastre sociale, unul dintre toate celelalte avand aceeasi soarta – in mainile noastre, deci tragica.