Arta ca „propagandă“ şi catharsisul Roşiei Montane

Un grup de artişti – regizori şi dramaturgi – adresează o scrisoare publică unei instituţii, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, ridicînd o serie de semne de întrebare asupra modului în care a fost reprezentat public şi promovat Roşia Montană – pe linie fizică şi pe linie politică, spectacol ai cărui autori sînt cei patru semnatari (Radu Apostol, Gianina Cărbunariu, Peca Ştefan şi Andreea Vălean). Reluată de mai multe portaluri, scrisoarea a intrat imediat într-un circuit al dezbaterii profund marcat de diviziuni ideologice din ce în ce mai conotate emoţional, legate de exploatarea minieră de la Roşia.   „Spectacolul acela e VARZĂ, caricaturizează la modul grotesc ambele părţi, am fost realmente dezgustat după ce l-am văzut atît la Cluj, cît şi la Roşia. Na, părerea mea! Şi, totuşi, cam asta e părerea tuturor activiştilor pe care i-am întrebat care îşi doresc o Roşie alternativă la proiectul minier cu cianuri. O ştire mai relevantă despre Roşia zilele astea este cea a ONG-urilor de mediu care se opun declaraţiilor prezidenţiale recente cu privire la oportunitatea proiectului propus de RMGC. […] Din nefericire, spectacolul a trivializat cea mai importantă mişcare socială din RO postdecembristă.“   Comentariul, postat pe criticatac.ro, unul dintre portalurile care […]