Arta icoanelor pe sticlă

Pentru admiratorii artei de inspiraţie bizantină, cartea lui Giovanni Ruggeri, Icoanele pe sticlă din Sibiel, apărută în 2008 la Editura CAEfor, oferă o microistorie a picturii icoanelor pe sticlă din Transilvania, care a început din primele decenii ale secolului al XVIII-lea şi a atins culmea dezvoltării sale între 1750 şi sfîrşitul anilor 1800, pentru a dispărea în perioada interbelică. Icoana (cuvînt provenit din grecescul eikon) este esenţial legată de liturghie şi rugăciune. Statutul privilegiat al acestei opere este dat de faptul că icoana este în mare parte opera unor pictori anonimi, adesea călugări.   „Departe de a fi o simplă imagine care reprezintă un subiect religios, icoana reprezintă experienţa de credinţă şi rugăciune a Bisericii. Ea este atît de importantă, încît Biserica Ortodoxă sărbătoreşte întotdeauna în prima duminică din Postul Paştelor, numită şi Duminica Ortodoxiei, victoria asupra ereziei iconoclasmului, care a încercat să se opună cultului imaginilor în secolele VIII şi IX.“ Icoanele pe sticlă din Transilvania ne conduc în inima unei lumi dispărute, o lume în care sacralitatea era condiţia esenţială a vieţii umane.   Giovanni Ruggeri Icoanele pe sticlă din Sibiel, prefaţă I.P.S. Dr. Laurenţiu Streza Postfaţă Pr. Prof. Dorin Oacea, Editura CAEfor, 2008