Arta şi memoria – procese paralele

Greu de crezut că poate exista un guvern care să facă din investiţia în cultură o strategie politică pe termen lung, care să nu se modifice odată cu schimbarea partidului/ alianţei aflat(e) la putere. Greu de crezut, desigur, cînd te afli în România. În Germania, însă, investiţia în cultură este, demult, una dintre principalele preocupări ale puterii executive şi legislative. Poate pentru că oamenii politici din Germania au înţeles mai demult că imaginea unei ţări depinde, în bună măsură, de modul în care sînt promovate cultura şi istoria ei. Poate pentru că interesul pentru dinamica vieţii artistice şi culturale merge mînă în mînă cu preocuparea de a păstra urmele trecutului şi de a asuma nu doar momentele eroice din istoria unui neam, ci şi perioadele întunecate ale aceleiaşi istorii. Pentru mulţi dintre noi, vizita la Berlin a reprezentat, pe lîngă plăcerea descoperirii unui oraş-palimpsest, şi o importantă lecţie de civism. Firesc, fără declaraţii sforăitoare şi fără ostentaţie patriotardă – şi poate tocmai de aceea extrem de eficient –, organizatorii ne-au făcut să descoperim un adevăr simplu: că nu putem înţelege prezentul şi nu ne putem defini identitatea (personală, dar, mai ales, socială) cîtă vreme nu ne asumăm trecutul în toată […]