ARTE VIZUALE. Galeria „Doria Pamphilj“

Felul în care se aşază uneori lucrurile se poate dovedi mirabil. Dacă, în 1646, Olimpia Aldobrandini nu ar fi rămas văduvă în floarea vîrstei, cardinalul Camillo Pamphilj nu ar mai fi avut nici un motiv să-şi înfurie unchiul – încrîncenatul papă Inocenţiu al X-lea –, renunţînd, pentru o idilă amoroasă, la înalta demnitate primită în urmă cu doar trei ani. În această înlănţuire de împrejurări, este probabil ca pe Via del Corso din Roma, în locul Galeriei „Doria-Pamphilj“ de azi, să se fi aflat un simplu palazzo, eventual purtînd ilustrul nume Borghese. Este limpede că, în îndelungata configurare a actualei instituţii muzeale, ce sedimentează amplificări şi restaurări în paralel cu sporirea patrimoniului, cuplul Olimpia-Camillo a avut un rol fondator. Mai întîi, pentru că o bună parte din colecţia de pictură – mai cu seamă piesele renascentiste, cu precădere cele din şcolile emiliene, dar şi bijuteriile ieşite de sub penelul maeştrilor neerlandezi contemporani – şi palatul însuşi provin din zestrea oferită de familia Aldobrandini. În al doilea rînd, pentru că, după un exil de cîţiva ani în împrejurimile Romei, la Frascati, tînăra pereche a ales să locuiască aici, şi nu în palatul familiei Pamphilj din Piazza Navona. Tocmai amenajarea noii reşedinţe, […]