ARTE VIZUALE/MUZEELE LUMII. O istorie tăcută a muzicii

După ce aţi vizitat, în capitala Italiei, villa Borghese, Muzeul Barberini, Vaticanul sau Muzeul Capitolin, pieţele Navona, del Popolo, di Spagna şi Fontana di Trevi, Forum-ul antic, Panteonul ori bisericile baroce, nu ar strica să intraţi şi în Muzeul naţional al instrumentelor muzicale. Fie doar în numele diversităţii sau al ineditului, fie, dimpotrivă, pentru a cerceta cu ochi de expert. În ambele situaţii, sînt convins, efortul vă va fi răsplătit. Sediul muzeului este uşor accesibil: nu departe de Santa Maria Maggiore, în Piazza Santa Croce in Gerusaleme, lîngă biserica barocă omonimă. Mai exact, în micul palazzo Samoggia, numit altădată Caserma Principe di Piemonte. Din acest edificiu, doar primul nivel este rezervat exponatelor, parterul preluînd funcţiile conexe: recepţie, bibliotecă, auditoriu. Structura palatului face uşor greoaie parcurgerea sa; corpul central, de acces, desparte două aripi egale, în care sălile sînt dispuse în anfiladă. Ajuns la capăt, eşti nevoit să te întorci pe propriile urme, fragmentînd, astfel, incursiunea. Am mai reţinut un neajuns: în acest muzeu este mult prea multă linişte pentru un sanctuar închinat muzicii. Compensează, în schimb, frumuseţea şi, mai cu seamă, impresionanta diversitate a obiectelor.   În vitrinele galeriei sînt ordonate mai bine de 900 din cele 3.000 de instrumente […]