Ascensiuni

Imaginea muntelui ar putea fi pentru mulţi una de împrumut, constituită dintr-un amestec de curiozitate şi uimire faţă de experienţe temerare relatate prin cărţi. La rîndul lor, măcar o parte din relatări perpetua atitudini preluate din panoplia unui romantism legitimat de impactul popularităţii. Dora d’Istria şi „poporul fericit şi liber“ din Alpi Le era greu, desigur, cititorilor Dorei d’Istria să se sustragă retoricii sale învăluitoare cînd îşi începea povestea urcării îndrăzneţe pe Moench (lucru rar oricum, dar în mod special pentru o femeie de la mijlocul secolului al XIX-lea) cu un vibrant avertisment: „Nici un cuvînt nu se află aici, nici o frază fără a fi fost trasată din inimă, de e îngăduit să mă exprim aşa. Ea m-a determinat să iau în mînă pana destul de puţin experimentată. O pasiune superioară pasiunilor omeneşti, iubirea de patrie, m-a condus şi m-a susţinut“. Astfel vorbea descendenta dintr-o autentică stirpe aristocratică, a prinţilor Ghica, încît înflăcărarea ei n-avea nimic exterior, confecţionat. Se revendica de la origini: „Îndepărtată prin soartă, încă din copilărie, de malurile scumpe ale Dîmboviţei, n-am încetat nici un moment să aparţin pămîntului natal al cărui destin a fost obiectul meditaţiilor mele permanente. Visurile mele în totalitate i-au aparţinut, toate […]